21 de definiții pentru pergament pargamen pargament pargamină părgament pergamena pergamenă perganină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERGAMÉNT, pergamente, s. n. 1. Piele (de oaie, de vițel etc.) prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea, folosită în trecut în loc de hârtie. 2. Document, text scris pe pergament (1). 3. Hârtie translucidă care nu lasă să pătrundă grăsimile sau umezeala, folosită mai ales la ambalarea alimentelor; hârtie pergaminată. – Din lat. pergamentum.

PERGAMÉNT, pergamente, s. n. 1. Piele (de oaie, de vițel etc.) prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea, folosită în trecut în loc de hârtie. 2. Document, text scris pe pergament (1). 3. Hârtie translucidă care nu lasă să pătrundă grăsimile sau umezeala, folosită mai ales la ambalarea alimentelor; hârtie pergaminată. – Din lat. pergamentum.

pergament sn [At: CUGETĂRI, I, 9V/17 / V: pargamen, par~, pargami sf, păr~, pergamena sf, ~nă sf, ~ani sf / Pl: ~e / E: lat pergamentum, it pergamena, ger Pergamen] 1 Piele de oaie, de vițel etc. tăbăcărită și prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea și folosită în trecut în loc de hârtie Si: (înv) membrană, (itî) pergam, (frî) parșemin. 2 Document, text scris pe pergament (1). 3 (Șîs hârtie ~) Hârtie densă, translucidă, omogenă, cu rezistență mecanică mare și care nu lasă să pătrundă grăsimile sau umezeala Si: (rar) hârtie pergaminată.

PERGAMÉNT, (2) pergamente, s. n. 1. Piele (de oaie, de vițel etc.) prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea și folosită în trecut în loc de hîrtie. Avea carte scrisă pe pergament cu iscălitură și pecete domnească. GANE, N. I 169. Despot, pe malul mării născut, e fiu curat Lui lacob Eraclidul...Crezi? – I-am văzut chiar spița pe pergament lucrată. ALECSANDRI, T. II 85. 2. Document scris pe o astfel de piele. Cărturarii cercetară pergamentele. SADOVEANU, O. VII 112. Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele, Pergamente și colecții vechi neprețuite, Legate-n marochine. CAMIL PETRESCU, V. 7. Un pat și o masă pline cu pergamente și hîrtii. EMINESCU, N. 52. ◊ Fig. Eu eram chemată să șterg pata ce ea pusese pe pergamentul neamului și să-i poleiesc din nou blazonul șters. VLAHUȚĂ, O. A. II 60. 3. (Și în forma hîrtie pergament) Hîrtie translucidă care nu lasă să pătrundă grăsimile și umezeala, folosită ta împachetarea alimentelor sau la închiderea ermetică a borcanelor de conserve. Casa se prefăcu într-o peșteră cu păreții negri ca cerneala, luminarea de ceară într-un cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă la gură legate cu pergament. EMINESCU, N. 56.

PERGAMÉNT s.n. 1. Piele preparată special pentru a se putea scrie pe ea. 2. Document vechi scris pe o piele de acest fel. 3. Hârtie translucidă rezistentă și impermeabilă, folosită mai ales la împachetare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Pergament, cf. lat. pergamenta < Pergam – vechi oraș în Asia Mică].

PERGAMÉNT s. n. 1. piele preparată special pentru a se putea scrie pe ea. 2. document vechi scris pe o piele de acest fel. 3. hârtie translucidă rezistentă și impermeabilă, folosită la ambalarea alimentelor; pergamin. (< lat. pergamentum, germ. Pergament)

PERGAMÉNT ~e n. 1) Piele de animal prelucrată special, pe care se scria în trecut. 2) Text scris pe astfel de piele. 3) Hârtie puțin transparentă prin care nu răzbate grăsimea sau umezeala, întrebuințată, mai ales, ca ambalaj pentru produse alimentare. /<lat. pergamentum, germ. Pergament

pergament n. piele de oaie sau de berbece preparată ca să se poată scrie pe dânsa.

*pergamént n., pl. e (rus. germ. pergament, engl. parchment, fr. parchemin, d. lat. pergaména [subînț. charta, hîrtie, papir], pergament, adj. f. d. pergaménus, din Pergam [oraș în Asia Mică], vgr. pergamenós; it. pergaména și pergamina, pergament). Pele de capră saŭ de oaĭe preparată ca să poțĭ scrie pe ĭa. Pl. Titlurĭ de nobleță: a-țĭ arăta pergamentele. – Întîĭa oară pergamentu a început să se prepare la Pergam atuncĭ cînd regele Eŭmene (sec. III în ainte de Hristos) a hotărît să înființeze o bibliotecă. Din invidie, temîndu-se să nu se întunece gloria biblioteciĭ din Alexandria, Ptolemeŭ, regele Egiptuluĭ, opri exportarea papiruluĭ, și atuncĭ, de nevoĭe, Pergamieniĭ, aŭ recurs la vechĭu obiceĭ al peilor de capră și de oaĭe. Există și un așa numit pergament vegetal. V. celuloză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pergamént s. n., (documente) pl. pergaménte

pergamént s. n., pl. pergaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERGAMÉNT s. 1. (înv.) membrană, (franțuzism înv.) parșemin. (Documente scrise pe ~.) 2. hârtie pergaminată. (~ pentru mezeluri.)

PERGAMENT s. 1. (înv.) membrană, (franțuzism înv.) parșemin. (Documente scrise pe ~.) 2. hîrtie pergaminată. (~ pentru mezeluri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pergamént (pergaménte), s. n. – Piele de scris; document scris pe piele. Germ. Pergament.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PERGAMÉNT (< germ.) s. n. 1. Material din piele de animal tânăr, netăbăcită (de vițel, miei, iezi) preparat special după metode complicate, folosit, mai ales, în Evul Mediu și Renaștere pentru manuscrise, iar în prezent se folosește la fabricarea instrumentelor muzicale și în legătorie, mai ales pentru cărți prețioase etc. Cunoscut din Antichitate, se consideră că a apărut la Pergam în timpul regelui Eumenes II (197-159 î. Hr.); i s-a dat numele după acest oraș datorită perfecționării tehnicilor de prelucrare făcute aici. ♦ Document, text etc. scris pe o astfel de piele. 2. Hârtie de tip special, rezistentă și impermeabilă la aer, la grăsimi și la apă, cu aspect asemănător p. (1), folosită mai ales la ambalarea alimentelor.

Intrare: pergament
pergament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pergament
  • pergamentul
  • pergamentu‑
plural
  • pergamente
  • pergamentele
genitiv-dativ singular
  • pergament
  • pergamentului
plural
  • pergamente
  • pergamentelor
vocativ singular
plural
pargamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pargament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pargamină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pergament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pergament
  • pergamentul
  • pergamentu‑
plural
  • pergamente
  • pergamentele
genitiv-dativ singular
  • pergament
  • pergamentului
plural
  • pergamente
  • pergamentelor
vocativ singular
plural
părgament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părgament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pergamena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pergamenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perganină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pergament pargamen pargament pargamină părgament pergamena pergamenă perganină

  • 1. Piele (de oaie, de vițel etc.) prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea, folosită în trecut în loc de hârtie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: membrană parșemin attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avea carte scrisă pe pergament cu iscălitură și pecete domnească. GANE, N. I 169.
      surse: DLRLC
    • Despot, pe malul mării născut, e fiu curat Lui lacob Eraclidul... – Crezi? – I-am văzut chiar spița pe pergament lucrată. ALECSANDRI, T. II 85.
      surse: DLRLC
  • 2. Document, text scris pe pergament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cărturarii cercetară pergamentele. SADOVEANU, O. VII 112.
      surse: DLRLC
    • Bibliotecile cu rafturi și zăbrele Sînt pline De tomuri grele, Pergamente și colecții vechi neprețuite, Legate-n marochine. CAMIL PETRESCU, V. 7.
      surse: DLRLC
    • Un pat și o masă pline cu pergamente și hîrtii. EMINESCU, N. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Eu eram chemată să șterg pata ce ea pusese pe pergamentul neamului și să-i poleiesc din nou blazonul șters. VLAHUȚĂ, O. A. II 60.
      surse: DLRLC
  • 3. Hârtie translucidă care nu lasă să pătrundă grăsimile sau umezeala, folosită mai ales la ambalarea alimentelor; hârtie pergaminată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Casa se prefăcu într-o peșteră cu păreții negri ca cerneala, lumînarea de ceară într-un cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă la gură legate cu pergament. EMINESCU, N. 56.
      surse: DLRLC

etimologie: