MEMBRANĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care, prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind folosit la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

membrană sf [At: (a. 1702) IORGA, S. D. XXI, 88 / V: (înv, 1) ~mvr~ / Pl: ~ne / E: lat membrana, it membrana, fr membrane, ngr μεμβράνα] 1 (Înv; șîf memvrană) Pergament pentru scris. 2 Nume generic pentru țesuturile animale subțiri și suple, cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, foarte deosebite ca structură, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți ale organelor Si: (fam) pieliță. 3 Țesut subțire vegetal, format din una sau mai multe pături celulare suprapuse, care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantei Vz epicarp, epidermă, pieliță. 4 Diferențiere protoplasmatică sau celulozică ce învelește și limitează celula animală sau vegetală. 5 (Fig) Corp subțire și foarte flexibil care, intrând ușor în vibrație și putând produce sau transmite sunete, se utilizează la telefon, microfon, picup și la alte aparate acustice sau de percuție Vz diafragmă. 6 (Fig) Placă sau foiță subțire care separă două medii. 7 (Spc; șîs ~ semipermeabilă) Corp subțire semipermeabil folosit pentru a permite difuzarea substanței solvante Cf diafragmă semipermeabilă.

MEMBRANĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care, prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

MEMBRANĂ, membrane, s. f. 1. Strat subțire care protejează celulele unui corp animal sau vegetal. V. pieliță. Toată suprafața internă a cavității nazale este acoperită cu o membrană mucoasă. ANATOMIA. 68. ♦ Țesut subțire, care separă două medii sau două părți ale unui organ. La capătul intern al canalului auditiv extern se găsește o membrană foarte întinsă, numită timpan. ANATOMIA 230. 2. Corp subțire sau foaie care prin vibrație poate transmite sunetele. Membrana difuzorului. 2. Corp subțire în formă de peliculă, folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 3. (Rar) Pergament. [Pecetea] stă așezată, printre hrisoave pe membrană, și printre felurite pitace domnești. ODOBESCU, S. I 131.

MEMBRANĂ s.f. 1. Țesut animal sau vegetal, subțire sau flexibil, care delimitează, acoperă și susține anumite organe sau părți de organe. 2. Placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ♦ Diafragmă. [< lat. membrana, cf. fr. membrane].

MEMBRANĂ s. f. 1. țesut animal sau vegetal, subțire și flexibil, care delimitează, acoperă și susține organele. 2. foiță subțire care separă două medii. 3. placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ◊ diafragmă. (< lat., it. membrana, fr. membrane)

MEMBRANĂ ~e f. 1) Țesut subțire și suplu, animal sau vegetal, cu structură variată, care acoperă, unește, susține sau delimitează anumite celule, organe sau părți de organe; piele subțire. ~ fibroasă. ~ celulară. 2) Corp subțire, în formă de foaie, care separă două medii. 3) Corp subțire și foarte flexibil, care, vibrând, produce sau transmite sunete. ~a telefonului. /<lat., it. membrana, fr. membrane

membrană f. țesătură subțire ce înfășură un organ. ║ pergament: hrisoave de membrană OD.

*membránă f., pl. e (lat. membrana). Peliță, țesătură supțire care acopere un organ saŭ se întinde de la un loc la altu: rațele aŭ între degete o membrană care servește la înotat. Falsă membrană, țesătură anormală care se formează pe mucoase la unele inflamațiunĭ, ca la difterie.

memvrană sf vz membrană

membrană s. f., g.-d. art. membranei; pl. membrane

membrană s. f., g.-d. art. membranei; pl. membrane

membrană s. f., g.-d. art. membranei; pl. membrane

MEMBRANĂ s. v. pergament.

MEMBRANĂ s. 1. (ANAT.) pieliță, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. (~ seroasă.) 2. (BOT.) pieliță, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. (BOT.) membrană plasmatică = plasmalemă. 4. cămașă. (~ care acoperă unele corpuri.)

MEMBRANĂ s. 1. (ANAT.) pieliță, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. 2. (BOT.) pieliță, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. cămașă. (~ care acoperă unele corpuri.)

membrană s. v. PERGAMENT.

membrană, membrane s. f. (iron.) femeie cu statut de membru al partidului comunist (în anii regimului comunist).

MEMBRÁNĂ s. f. 1. (Învechit) Pergament (pentru scris). S-au scris și s-au dat lor și acest patriarșesc, sobornicesc și adevărată scrisoare în membrană, adecă în cojnecă, scrisă (a. 1702). IORGA, S. D. XXI, 88. Lexicon latinesc, manuscript pre memvrană de la anul 1158. GOLESCU, Î. 116. Era tipărită cu slove de aur într-o membrană in-folio. CR (1829), 121^z/7. Am văzut acolo un antic evangheliar, scris în Ungro-Vlachia de propria mînă a sîntului Nicodem, cu nește caractere de o finețe admirabilă, în limba slavică, pe o frumoasă membrană, împodobită cu argint. ap. HASDEU, I. C. I, 145. Sta așezată, printre hrisoave pe membrană și printre felurite pitace domnești, pecetia cu care doamna . . . însemna numele său. ODOBESCU, S. I, 131. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume generic pentru țesuturile animale subțiri și suple, cu aspect de foiță, lamă sau pînză fină, foarte deosebite ca structură, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți ale organelor ; (familiar) piele subțire, pieliță. Dinapoie aceștii membrane au piele esti. . . timpanu [la ureche]. AMFILOHIE, G. F. 273^v/11. Membrana sau pelița din lontru a nărilor. ÎNVĂȚĂTURĂ, 88/4. Membrană, parte supțirică și nervoazî a trupului jivinei. VÎRNAV, L. 137^v/18. Pentru că au trebuință a înota. . . degetele lor sînt unite cu olaltă membrană și le sînt ca două minunate lopeți. PLEȘOIANU, C. 44/20. Înfocarea cea mare a membranilor mucoasă a stomahului. AR (1830), 433¹/42. Starea membranelor mucoase a stomahului. ALBINEȚ, M. 174/10. Acest act de vedere este o lucrare fizică numai pînă la ieșirea imaginilor pe membrană retinei.. BARASCH, M. III, 20/23. Liliacul. . . ziua se ascunde în găuri întunecoase și în peșteri, atîrnîndu-se prin unghiile sale cele ascuțite, cari sînt acoperite de membrane lungi ca o manta. id. N. 248. Membrane pituitare. L. M. Sub retină se află membrana hialoidă care este perfect transparentă. PONI, F. 391. Acest conduct este înfundat prin o pieliță (membrană), numită timpan sau toba urechii. BIANU, D. S. 765. Membranele sinoviale. . . se continuă pe nesimțite cu cartilagiul (zgîrciul). ENC. VET. 23. Cînd un copil se naște, dacă are un fel de membrană subțire pe cap. . . H IV 76. ◊ Falsă membrană v. f a l s. ♦ Țesut subțire vegetal, format din una sau mai multe pături celulare suprapuse, foarte coerente, care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantei. V. e p i d e r m ă, e p i c a r p, p i e l i ț ă. În timpul secerișului, se văd, deasupra ovarului, pungile (membranele) goale ale anterelor. SANDU-ALDEA, S. 92. Grăunciorul de polen. . . este învelit într-o membrană groasă. BOTANICA, 69. Marginile [pălăriei]. . ., dacă ciuperca este prea tînără, sînt legate printr-o subțire membrană de picior. H IV 70. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, ce învelește și limitează celula animală sau vegetală. O celulă. . . cînd se divide, membrana despărțitoare dintre celulele rezultate este paralelă cu suprafața acestui organ. BOTANICA, 30. 3. (Fiz.) Corp subțire și foarte flexibil care, intrînd ușor în vibrație și putînd produce sau transmite sunete, se întrebuințează la telefon, microfon, patefon și la alte aparate acustice sau de percuție. V. d i a f r a g m ă. Datorită elasticității lor, membranele pot fi folosite de exemplu ca organ de comandă a organului de închidere la unele regulatoare de presiune. LTR². Acul sistemului de reproducere urmărește curba înregistrată și obligă membrana diafragmei sau a difuzorului să vibreze după aceeași lege. CIȘMAN, FIZ. II, 67. ♦ Placă sau foiță subțire care separă două medii; s p e c. (adesea determinat prin „semipermeabilă”) corp subțire semipermeabil folosit pentru a permite difuziunea substanței solvante, d i a f r a g m ă s e m i p e r m e a b i l ă. Prin osmoză se înțelege difuziunea unei substanțe solvante printr-o membrană acoperită de amîndouă părțile de dizolvant. MACAROVICI, CH. 68, cf. 153. – Pl.: membrane. – Și: (învechit, 1) memvránă s. f. – Din lat. membrana, it. membrana, fr. membrane. – Memvrană < ngr. μεμβράνα.

MEMVRANĂ s. f. v. membrană.