PEREGRINA, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.

peregrina vi [At: AR (1829), 204¹/11 / V: (înv) pele~ / Pzi: ~nez / E: fr pérégriner, lat peregrinare, it pellyrinare] 1-2 A merge în pelerinaj (1-2). 3 A călători cutreierând diverse locuri îndepărtate. 4 A rătăci din loc în loc. 5 A colinda prin lume.

PEREGRINA, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.

PEREGRINA, peregrinez, vb. I. Intranz. A merge în pelerinaj; p. ext. a cutreiera locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume.

PEREGRINA vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].

PEREGRINA vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)

A PEREGRINA ~ez intranz. 1) (despre credincioși) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin țări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare

pelegrina v vz peregrina

peregrina (a ~) (desp. -re-gri-) vb., ind. prez. 1 sg. peregrinez, 3 peregrinează; conj. prez. 1 sg. să peregrinez, 3 să peregrineze

peregrina (a ~) (-re-gri-) vb., ind. prez. 3 peregrinează

peregrina vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinez, 3 sg. și pl. peregrinează

PEREGRINA vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări.

PEREGRINA vb. 1. a colinda, a cutreiera. (A ~ prin multe țări.) 2. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)