PERCEPE, percep, vb. III. Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită; p. ext. a înțelege, a pricepe. 2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din lat. percipere (după pricepe).

PERCEPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gîndirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simți. [P.i. percep, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir].

A PERCEPE¹ percep tranz. (obiecte și fenomene din lumea înconjurătoare) A cunoaște prin mijlocirea organelor de simț și prin reflectarea în conștiință; a sesiza prin simțuri și cu ajutorul gândirii. Urechea omului nu ~ ultrasunetele. /<lat. percipere

A PERCEPE² percep tranz. (impozite, taxe, sume de bani etc.) A primi în calitate de contribuție sau de amendă (de la persoane sau întreprinderi). /<lat. percipere

*percép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. percipere, de unde vine și pricep, cu care se conjugă la fel). Rîdic, strîng, adun, încasez o taxă, un impozit. Fig. Aud, simt, prind: urechea percepe sunetele.

percepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percep, imperf. 3 sg. percepea, 1 pl. percepem; conj. prez. 3 sg. și pl. perceapă; part. perceput

PERCEPE vb. I. 1. a simți. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzațiile comune.) 3. v. distinge. 4. v. observa. 5. v. înțelege. II. a încasa, a strânge. (A ~ impozitele.)