percepe vt [At: IORGOVICI, O. 2/23 / Pzi: percep / E: lat percipere] 1 (Psh; c. i. obiecte și fenomene din realitatea înconjurătoare) A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită. 2 (Pex) A simți. 3 (Pex) A înțelege. 4 (Pex) A pricepe. 5 (Pex) A înregistra. 6 (Spc) A observa. 7 (Spc) A distinge un sunet slab. 8 (Fin; c. i. impozite, taxe) A încasa.

PERCEPE², percep, vb. III. Tranz.(Cu privire la impozite sau taxe) A încasa.

PERCEPE¹, percep, vb. III. Tranz. A reflecta în mod nemijlocit cu ajutorul simțurilor obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. Ne putem închipui un om, care să fi ajuns la cele mai înalte margini ale cugetării abstracte și totuși să păstreze însușirea de a percepe trandafirul cu toată frumusețea lui, cu toate caracterele lui concrete și individuale. GHEREA ST. CR. I 223.

PERCEPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gîndirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simți. [P.i. percep, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir].

PERCEPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat. percipere)

A PERCEPE¹ percep tranz. (obiecte și fenomene din lumea înconjurătoare) A cunoaște prin mijlocirea organelor de simț și prin reflectarea în conștiință; a sesiza prin simțuri și cu ajutorul gândirii. Urechea omului nu ~ ultrasunetele. /<lat. percipere

A PERCEPE² percep tranz. (impozite, taxe, sume de bani etc.) A primi în calitate de contribuție sau de amendă (de la persoane sau întreprinderi). /<lat. percipere

percepe v. 1. a primi impresiunea obiectelor, sensațiunea ce ele cauzează: urechea percepe sonurile; 2. a ridica și strânge impozitele.

*percép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. percipere, de unde vine și pricep, cu care se conjugă la fel). Rîdic, strîng, adun, încasez o taxă, un impozit. Fig. Aud, simt, prind: urechea percepe sunetele.

percepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percep, 3 sg. percepe; conj. prez. 1 sg. să percep, 3 să perceapă; ger. percepând; part. perceput

percepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percep, 1 pl. percepem; conj. prez. 3 să perceapă; ger. percepând; part. perceput

percepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percep, imperf. 3 sg. percepea, 1 pl. percepem; conj. prez. 3 sg. și pl. perceapă; part. perceput

PERCEPE vb. I. 1. a simți. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzațiile comune.) 3. v. distinge. 4. v. observa. 5. v. înțelege. II. a încasa, a strânge. (A ~ impozitele.)

PERCEPE vb. I. 1. a simți. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzațiile comune.) 3. a desluși, a distinge, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 4. a observa, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 5. a înțelege, a pricepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) II. a încasa, a strînge. (A ~ impozitele.)

percepe (percep, perceput), vb. – 1. A simți. – 2. A încasa, a primi. Lat. percipere (sec. XIX), dubletul neol. al lui pricepe. – Der. (din fr.) perceptibil, adj.; imperceptibil, adj.; perceptibilitate, s. f.; imperceptibilitate, s. f.; perceptiv, adj.; percepțiune, s. f.; percepție, s. f. (oficiu pentru impozite); perceptor, s. m.