pembe [At: I. IONESCU, C. 36/11 / V: (îvr) ~ea, ~mpe / E: tc pembe, ngr πεμπέ] 1-2 si (Înv) Culoare (roșie deschisă sau) roz Si: trandafiriu. 3 ain (Asr) Roșu deschis. 4 ain (Asr) Roz. 5 ain (Fig; fam) Bizar. 6 ain (Fig; fam) Extravagant.

PEMBE adj. invar. (Turcism învechit) Roșu-deschis roz. V. trandafiriu. Marea de spice galbene era mîncată, pe alocuri, de mici cîmpuri intrate în stăpînirea florilor de cicoare albastră, în a garofițelor pembe și în a mușețelului galben și alb. MACEDONSKI, O. III 14. Frumoase farfurii: cu chenar dublu, unul conabiu lat pe muche și altul pembe îngust pe buză. CARAGIALE, M. 27. ◊ (Substantivat) Cerul într-acolo lua foc; dintre nori, izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.

pembè adv. 1. roz, trandafiriu: fermenea de croazea pembe FIL.; 2. fig. și fam. bizar: gust pembe să se dea în dulap. [Turc. PEMBÉ, lit. de coloarea bumbacului; pentru sensul figurat, cf. fistichiu].

pembé adj. fix, și pembíŭ, -íe (turc. penbe, pop. pembe, pembiŭ, d. pers. pembe, bumbac. V. bumbac). Roș deschis, ca florile bumbaculuĭ (fr. rose): o rochie pembie. Gust pembe saŭ pembiŭ, gust fistichiŭ, extravagant. – Rar și pimbíŭ (Mold. nord).

pembea ain vz pembe

pempe ain vz pembe

pembe¹ (înv.) adj. invar. (funde ~)

pembe¹ (înv.) adj. invar.

PEMBE adj. v. roz, trandafiriu.

pembe adj. v. ROZ. TRANDAFIRIU.

pembe adj. – Roz, trandafiriu. Tc. pembe, din per. pämbä „bumbac” (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1617; Ronzevalle 60), cf. pambriu și ngr. πεμπέ, sb. pembe.