17 definiții pentru patronaj patronagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patronaj sn [At: BĂLCESCU, M. V. 23 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr patronage] 1 Ocrotire. 2 Conducere. 3 Asociație, societate de binefacere. 4 Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă pe care o desfășoară societățile de binefacere.

PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage.

PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage.

PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție, ocrotire. (Atestat în forma patronagiu) Puternicul patronagiu acordat poporului de jos contra claselor de sus avea, în ideea lui Ion-vodă, precum lesne ne-am putut convinge, mai cu deosebire o țintă financiară. HASDEU, I. V. 45. *Expr.Sub patronajul cuiva = sub oblăduirea, cu sprijinul cuiva. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășurau societățile de binefacere în regimul burghezo-moșieresc. – Variantă: (învechit) patronágiu, patronagii, s. n.

PATRONÁJ s.n. Ocrotire, sprijinire, protecție. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, dusă de societățile de binefacere. [Var. patronagiu s.n. / < fr. patronage].

PATRONÁJ s. n. ocrotire, protecție; sprijin, egidă. ◊ (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă. (< fr. patronage)

PATRONÁJ ~e n. 1) Ajutor acordat cuiva de o persoană influentă; protecție. 2) (în unele țări) Societate de binefacere. /<fr. patronage

patronaj n. 1. protecțiune acordată de un om bogat sau puternic; 2. fig. protecțiune în genere (= fr. patronage).

PATRONÁGIU s. n. v. patronaj.

PATRONÁGIU s. n. v. patronaj.

PATRONÁGIU s. n. v. patronaj.

PATRONÁGIU s.n. v. patronaj.

*patronágiŭ și -áj n., pl. e (fr. patronage, d. patron). Protecțiune din partea unuĭ om bogat orĭ influent. Protecțiune în general.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje

patronáj s. n. (sil. -tro-), pl. patronáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRONÁJ s. 1. v. ajutor. 2. v. egidă.

PATRONAJ s. 1. ajutor, ocrotire, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Azilul se bucura de ~ unei societăți filantropice.) 2. egidă, oblăduire, ocrotire, protecție, sprijin. (Asociația se bucură de înaltul ~ al...)

Intrare: patronaj
  • silabație: -tro-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronaj
  • patronajul
  • patronaju‑
plural
  • patronaje
  • patronajele
genitiv-dativ singular
  • patronaj
  • patronajului
plural
  • patronaje
  • patronajelor
vocativ singular
plural
patronagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronagiu
  • patronagiul
  • patronagiu‑
plural
  • patronagii
  • patronagiile
genitiv-dativ singular
  • patronagiu
  • patronagiului
plural
  • patronagii
  • patronagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)