patriciu sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 226^v/6 / V: (înv) ~chie, ~chiu, ~ițiu / Pl: ~ii, (rar) ~ci / E: ngr πατρίκιος, lat patricius] 1 Titlu instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin, reprezentând cel mai înalt rang după împărat. 2 (Ccr) Persoană care avea acest titlu. 3-6 (Înv) Patrician (1-4). 7 (Asr) Aristocrat.