7 definiții pentru pasiv (fin.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASIV1 s. n. (Evidență contabilă, în opoziție cu activ1) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ♦ Partea bilanțului în care sînt înscrise, sub denumirea de posturi de pasiv, fondurile unei întreprinderi, organizații economice sau instituții la un moment dat.

PASÍV s.n. 1. Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ♦ Parte a bilanțului în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Gram.) Diateza pasivă a unui verb. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. passivum, fr. passif, it. passivo].

PASÍV, -Ă adj. 1. Care nu acționează, care nu are nici o inițiativă; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent. 2. Diateză pasivă = diateză care arată că subiectul suportă o acțiune făcută de altcineva; verb pasiv = verb la diateza pasivă. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate. [< lat. passivus < pati – a încerca, cf. fr. passif].

PASÍV, -Ă I. adj. 1. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ◊ parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

pasiv a. 1. care primește acțiunea sau impresiunea: verb pasiv; 2. care nu lucrează: rezistență pasivă. ║ n. 1. forma de conjugare a verbelor pasive; 2. totalitatea datoriilor: pasivul acestui comerciant covârșește activul său.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pasiv (pasivul unui verb; pasivul unui bilanț).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: pasiv (fin.)
pasiv (fin.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasiv
  • pasivul
  • pasivu‑
plural
  • pasivuri
  • pasivurile
genitiv-dativ singular
  • pasiv
  • pasivului
plural
  • pasivuri
  • pasivurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)