*pasív, -ă adj. (lat. passivus, d. pati, passus sum, a suferi). Care sufere acțiunea, care nu lucrează: a avea un rol pasiv. Care nu lucrează, indiferent: rezistență, politică pasivă. Gram. Care arată acțiunea suferită de subĭect, ca, s’a descoperit saŭ a fost descoperit: verb, înțeles pasiv; formă pasivă. S. n., pl. e. Forma pasivă a unuĭ verb: un verb la pasiv. Com. Care e datorit, care trebuĭe plătit altuĭa: datoriĭ pasive. S. n., pl. e. Ceĭa ce datoreștĭ altuĭa; cînd pasivu întrece activu, e pagubă. Adv. În mod pasiv: toate verbele active se pot întrebuința pasiv.