19 definiții pentru pasager (s.m.) pasajer pașașir pășușer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.

PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.

pasager, ~ă [At: (a. 1847) N. A. BOGDAN, C. M. 155 / V: (înv) ~ajer, (reg) pașașir, pășușer / Pl: ~i, ~e / E: fr passager] 1 smf Persoană care este numai în trecere, în cursul unei călătorii, printr-un loc, printr-o localitate etc. 2 sm Persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport în comun Si: călător. 3 sm (Trs; îf pașașir, pășușer) Haimana. 4 a (Rar; îoc permanent) Vremelnic.

PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește cu un mijloc de transport în comun. își frămînta inima să găsească un fel de bucate cu care să recîștige inima năzuroasei pasagere. TUDORAN, P. 336. Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți, de pasageri. STANCU, D. 240. Aici s-oprește vasul, debarcă pasageri. BOLINTINEANU, O. 233.

PASAGÉR, -Ă s.m. și f. Călător (mai ales cu trenul). // adj. Trecător. [< fr. passager].

PASAGÉR, -Ă I. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc. II. s. n. navă de pasageri (I). III. adj., adv. trecător. (< fr. passager)

PASAGÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care călătorește cu un mijloc de transport în comun. 2) Persoană care este în trecere pe undeva (printr-un loc, printr-o localitate etc.). /<fr. passager

*pasagér, -ă adj. (fr. passager, d. passage, trecere). Trecător, caduc, pe puțin timp (Barb.): fericire pasageră. S. m. și f. Călător, maĭ ales pe distanțe micĭ (de ex., în tranvaĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére

pasagér s. m., adj. m., pl. pasagéri; f. sg. pasagéră, g.-d. art. pasagérei, pl. pasagére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PASAGÉR s. călător, voiajor. (~ul din tren.)

PASAGÉR adj. v. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.

PASAGER s. călător, voiajor. (~ul din tren.)

pasager adj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.

Intrare: pasager (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasager
  • pasagerul
  • pasageru‑
plural
  • pasageri
  • pasagerii
genitiv-dativ singular
  • pasager
  • pasagerului
plural
  • pasageri
  • pasagerilor
vocativ singular
plural
pasajer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pașașir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pășușer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)