14 definiții pentru partizană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTIZAN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.

PARTIZAN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.

partizan, ~ă smf [At: CUGETĂRI, II, 32r/14 / V: (înv) ~nt, ~tezan / Pl: ~i, ~e / E: fr partisan, rs партизан] 1 Persoană care adoptă și susține cu convingere o opinie, o teorie, o ideologie. 2 Cel care e de partea cuiva, sprijină pe cineva, luptând alături de el pentru o cauză comună Si: susținător, (rar) părtaș, (înv) părtean. 3 Persoană care, fără a face parte din forțele armate regulate, participă la lupta populară organizată împotriva unui cotropitor Si: franctiror. 4 (Îvr) Partener.

PARTIZAN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie, o ideologie; cel care e de partea cuiva, sprijină pe cineva, luptă alături de cineva pentru o cauză. Bogdan, ca toți principii destronați, mai număra vreo cîțiva partizani între boieri. HASDEU, I. V. 18. Tomșa se repede Acuma spre Suceava cu partizanii săi. ALECSANDRI, T. II 163. 2. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în război pe teritoriul cotropit de inamic, în spatele frontului acestuia. Iarnă și vară, zi și noapte, îndurînd foamea și setea și gerul năprasnic, au suferit, au luptat... mii și mii de partizani. STANCU, U.R.S.S. 107. 3. (Învechit, rar) Partener. Partizanii mei [la jocul de cărți] erau o damă ca de 50 ani și doi băieței, unul mai tînăr și altul mai bătrîn decît mine. BOLINTINEANU, O. 367.

PARTIZAN, -Ă s.m. și f. 1. Adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detașament care acționează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan].

PARTIZAN, -Ă I. s. m. f. 1. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic. II. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid. (< fr. partisan, rus. partizan)

partizan s. m. f. Luptător contra comunismului în România, de obicei refugiat în munți ◊ „Să ne mai mirăm că foștii torționari își permit azi, în 1993, să-i numească pe partizanii care au organizat rezistența în munți «bandiți», ca pe vremurile de glorie ale lui Alexandru Drăghici?” R.l. 3 VII 93 p. 1 (din fr. partisan; DEX, DN3 – alte sensuri)

PARTIZAN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care adoptă și susține o cauză. ~ al demilitarizării. 2) Participant la lupta armată dusă de detașamente organizate în spatele frontului. /<fr. partisan, rus. partizan

*partizán, -ă s. (fr. partisan, d. it. partigiano). Adept, care admite o părere saŭ ține cu cineva: partizan al ordiniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

partiza s. f., g.-d. art. partizanei; pl. partizane

partizan adj. m., s. m., pl. partizani; adj. f., s. f. partiza, pl. partizane

!partizan adj. m., s. m., pl. partizani; adj. f., s. f. partizană, pl. partizane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARTIZAN s. 1. v. adept. 2. v. părtinitor.

PARTIZAN s. adept, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

Intrare: partizană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partiza
  • partizana
plural
  • partizane
  • partizanele
genitiv-dativ singular
  • partizane
  • partizanei
plural
  • partizane
  • partizanelor
vocativ singular
  • partiza
  • partizano
plural
  • partizanelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

partizan, partizanisubstantiv masculin
partiza, partizanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Bogdan, ca toți principii destronați, mai număra vreo cîțiva partizani între boieri. HASDEU, I. V. 18. DLRLC
    • format_quote Tomșa se repede Acuma spre Suceava cu partizanii săi. ALECSANDRI, T. II 163. DLRLC
    • format_quote Partizan al demilitarizării. NODEX
  • 2. prin specializare Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Iarnă și vară, zi și noapte, îndurînd foamea și setea și gerul năprasnic, au suferit, au luptat... mii și mii de partizani. STANCU, U.R.S.S. 107. DLRLC
    • diferențiere Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în război pe teritoriul cotropit de inamic, în spatele frontului acestuia. DLRLC
  • 3. învechit rar Partener. DLRLC
    sinonime: partener
    • format_quote Partizanii mei [la jocul de cărți] erau o damă ca de 50 ani și doi băieței, unul mai tînăr și altul mai bătrîn decît mine. BOLINTINEANU, O. 367. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.