PARLOAR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir.

parloar sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~e / E: fr parloir] (Frm) Parlatoriu.

PARLOAR, parloare, s. n. (Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir.

PARLOAR, parloare, s. n. (Franțuzism ieșit din uz) Sală de primire a vizitatorilor la un cămin, la un internat școlar, la o cazarmă; vorbitor.

PARLOAR s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir].

PARLOAR s. n. sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. (< fr. parloir)

PARLOAR ~e n. (într-un spital, cămin, cazarmă etc.) Încăpere specială pentru întrevederi și convorbiri; vorbitor. /<fr. parloir

parloar (sală) (înv.) (desp. -loar) s. n., pl. parloare

parloar (-loar) s. n., pl. parloare

parloar s. n. (sil. -loar), pl. parloare

PARLOAR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.)

PARLOAR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.)