3 definiții pentru parlatoriu
Explicative DEX
parlatoriu sn [At: (a. 1836) DOC. EC. 626 / Pl: ~ii / E: cf parlöar] (Înv) Cameră unde se primesc vizitatori la internat, la un cămin, la o închisoare etc. Si: vorbitor, (frm) parloar.
Sinonime
PARLATORIU s. v. parloar, vorbitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
parlatoriu s. v. PARLOAR. VORBITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: parlatoriu
parlatoriu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)