parcare sf [At: MIHALE, O. 93 / Pl: ~cări / E: parca] 1 (Îvr) Închidere temporară a unor animale sau a unor prizonieri într-un țarc mare, într-o îngrăditură. 2-3 Oprire pentru un timp a unor mașini, vehicule (într-o parcare sau) în alt loc accesibil Si: parcaj (1-2). 4 Depozitare a unor materiale, utilaje etc. într-un parc (10). 5-7 Parching (1-3).

PARCARE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj.

PARCARE s.f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj; parking. ♦ Staționarea avioanelor care urmează să decoleze. [< parca].

PARCARE s. f. acțiunea de a parca; parcaj. ◊ staționarea avioanelor care urmează să decoleze. (< parca)

PARCARE ~ări f. 1) v. A PARCA. 2) Loc pentru staționarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parching. /v. a parca

parcare s. f., g.-d. art. parcării; pl. parcări

parcare s. f., g.-d. art. parcării; pl. parcări

parcare s. f., g.-d. art. parcării; pl. parcări

PARCARE s. parcaj, parching. (Stație de ~ pentru automobile.)

PARCARE s. (Stație de ~ pentru automobile.)

ăl mai tare din parcare expr. (iron.) individ grozav / formidabil

cel mai tare din parcare expr. (iron.) formidabil, imbatabil.