parcare sf [At: MIHALE, O. 93 / Pl: ~cări / E: parca] 1 (Îvr) Închidere temporară a unor animale sau a unor prizonieri într-un țarc mare, într-o îngrăditură. 2-3 Oprire pentru un timp a unor mașini, vehicule (într-o parcare sau) în alt loc accesibil Si: parcaj (1-2). 4 Depozitare a unor materiale, utilaje etc. într-un parc (10). 5-7 Parching (1-3).