PARKING, parkinguri, s. n. Loc, teren special amenajat pentru staționarea autovehiculelor. [Scris și parching] – Din fr., engl. parking.

PARKING s.n. (Anglicism) Parcaj; loc de parcare pentru automobile. [Pl. -uri, scris și parching. / < engl., fr. parking].

PARKING ~uri n. Loc pentru staționarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parcare. /Cuv. engl.

parching sn [At: CINEMA, 1968, nr. 1, 30 / S și: ~rki~ / Pl: ~uri / E: eg parking] 1-3 (Loc) (teren sau) construcție special amenajată unde se parchează mașinile Si: parcaj (3-5), parcare (5-7).

PARCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.

PARCHING s.n. v. parking.

PARCHING s. n. parcaj; loc rezervat staționării autovehiculelor. (< engl. parking)

parching s. n. (circ.; fals anglicism) Loc de parcare pentru mașini ◊ „Tournais-ul este un burg nu prea mare din sudul Belgiei, un orășel curat, cu mireasmă istorică, centrat ca de obicei împrejurul unei catedrale monumentale și al unei piețe grațioase devenită parking.” R.lit. 27 II 75 p. 24 [scris și parking] (din fr. parking; PR 1945; CD; Th. Hristea în LR 1/74 p. 61, L. Seche în P.N. 2/74 p. 4 – exemple din 1959; D. Am., D.Tr.; DEX, DN3)

parking s. n., pl. parkinguri

!parking (angl.) s. n., pl. parkinguri

parching s. n., pl. parchinguri

PARCHING s. v. parcare.