parametru sm [At: STAMATI, D. / Pl: ~ri / E: fr paramètre] 1 Mărime ale cărei valori permit să se deosebească între ele elementele unei mulțimi. 2 Mărime proprie a unui obiect sau fenomen, care determină caracteristicile lui, în comparație cu alt obiect sau fenomen. 3 (Pex) Caracteristică.

PARAMETRU, parametri, s. m. Mărime considerată constantă care intervine într-o ecuație și care poate lua diferite valori, de care depind valorile rădăcinilor ecuației.

PARAMETRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminată care intră în ecuația unei curbe sau a unei suprafețe și care permite prin varierea ei să se obțină toate varietățile unei familii de curbe sau de suprafețe. ♦ (Fiz.) Orice mărime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. paramètre, cf. gr. para – lîngă, metron – măsură].

PARAMETRU s. m. 1. (mat.) literă într-o expresie sau ecuație care, considerată în calcule, constantă, poate lua diferite valori. 2. mărime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristică constructivă sau funcțională. ♦ ~ economic = unitate de măsură a aspectelor cantitative și calitative ale proceselor și fenomenelor economice. 3. (stat.) mărime măsurabilă care permite prezentarea mai simplă a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemnează datele preluate de către o procedură. 4. element constant într-un calcul, într-o operație intelectuală. (< fr. paramètre)

PARAMETRU ~i m. 1) Mărime ale cărei valori servesc pentru a distinge elementele unei mulțimi. 2) Mărime (constantă) care caracterizează anumite proprietăți ale unui obiect. ~ii unui reactor. /<fr. parametre

parametru (desp. -me-tru) s. m., art. parametrul; pl. parametri, art. parametrii

parametru (-me-tru) s. m., art. parametrul; pl. parametri, art. parametrii

parametru s. m. (sil. -tru), art. parametrul; pl. parametri, art. parametrii

parametru, pl. parametri

PARAMETRU s. (TEHN.) caracteristică. (Mașină cu unii ~i funcționali superiori.)

PARAMETRU s. (TEHN.) caracteristică. (Mașină cu unii ~i funcționali superiori.)

parametru (< gr. παραμετρέω „a măsura, a compara”), mărime proprie fiecăruia dintre elementele de bază ale muzicii (înălțime*, intensitate*, durată*, timbru*, atac*), care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestui element. Prin substituirea termenilor, p. a devenit sin. cu element muzical. Dacă elementul se constituia, ontologic, ca parte a unui întreg – sunetul* muzical -, p. reprezintă din contră o unitate autonomă, integrabilă într-un tot structural sau manevrabilă fără discriminare sau ierarhizare (de ex. prin serializare – v. serie; serialism). În plus, distincția ce se făcea între mărimea fiz. a înălțimii (1) și proprietatea muzicală a înălțimii (2) – și tot astfel în cazul intensității (1) și al intensității (2) etc. – dispare în noțiunea de p., proprietățile sunetului fiind exprimate astfel direct și cumulativ prin mărimile corespunzătoare: înălțimea prin Hz, intensitate prin dB, durata prin sec, ceea ce convine în primul rând muzicii electronice*, dar și oricărei alte muzici în care respectivii p. nu depind de un sistem (II) imanent, predeterminat*, de tip tradițional (mod*, tonalitate (1), formulă (1) sau mod (III) ritmic etc.), ci numai de sistem – serial, numeric, geometric, suprasemantic etc. – determinat, imaginat de compozitor. Termenul cunoaște însă și o răspândire în afara acestei zone de gândire muzicală, datorită caracterului său sintetic, de pildă în cadrul operațiilor analitice aplicate laturii structurale a muzicii.

PARAMÉTRU (< fr. {i}; {s} para¹- + gr. metron „măsură”) s. n. (MAT.) Mărime arbitrară, constantă sau variabilă care intervine într-o ecuație ale cărei rădăcini depind de valoarea acestuia. ♦ (FIZ., TEHN.) Mărime proprie unui anumit obiect care intervine în caracterizarea anumitor proprietăți ale acestuia (ex. p. unui circuit electric, p. aburului produs de un cazan de abur). ◊ P. de stare = p. care caracterizează starea unui sistem fizic (ex. presiunea, volumul, temperatura). ◊ P. economic = variabilă introdusă în ecuațiile și formulele unui model de simulare a unui proces economic, care are o mărime constantă pentru o anumită simulare, ajutând astfel la reliefarea relațiilor dintre celelalte variabile ale modelului.