20 de definiții pentru paradă paradie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele diferitelor arme, organizată cu prilejul unui eveniment sau al unei aniversări; p. ext. ceremonie. într-o zi de paradă, la curtea generalisimului turc.. trag cu pistoale asupra lui. GHICA, S. 116. În ziua aceea era paradă domnească, NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adj. De paradă = a) pentru paradă, destinat paradei. Cal de paradă; b) fig. de formă, de ochii lumii. Critica și autocritica servesc la dezvăluirea lipsurilor și la lupta împotriva prezentării de paradă a lucrurilor într-o lumină trandafirie și a îmbălării de pe urma succeselor în muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. ◊ Expr. A face paradă (de sau cu ceva) = a face ceva ostentativ pentru a produce efect, a se făli (cu ceva). Șampanie la Capșa beau mulți făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O.I 48. Un gentilom ridicol ce face paradă cu titlurile și armele familiei sale. BOLINTINEANU, O. 366. 2. (Învechit) Cortegiu solemn, alai, pompă. Făt- Frumos și fiica lui Alb-împărat intrară cu mare paradă... în cetatea lui Roșiu-împărat. POPESCU, B. I 30. Cucernicul Platon s-a rugat să nu-l îngroape cu paradă. NEGRUZZI, S. I 215. – Pl. și: parăzi. - Variantă: (Munt.; popular) parádie (ISPIRESCU, L. 192) s. f.

PARÁDĂ s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire].

PARÁDĂ s. f. 1. trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) manifestație, spectacol destinat a atrage atenția. 2. (fig.) exhibare a unui sentiment care nu este simțit cu adevărat. ♦ a face ~ de ceva = a se făli cu ceva. 3. mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un scrimer, boxer etc. parează o lovitură a adversarului, încercând să dea o ripostă. (< fr. parade, germ. Parade)

parádă s. f. (sport) Parare, evitare a unei lovituri ◊ „[...] în minutul 89 doar o paradă in extremis a portarului S. împiedică mingea șutată năprasnic de B. să intre în plasă.” R.l. 18 VI 84 p. 5 (din germ. parade, fr. parade; DEX, DN3)

PARÁDĂ ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sărbători oficiale sau a unei festivități. ◊ De ~ de formă; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune în valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune în valoare cu ostentație. 3) Ieșire pe arenă a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrimă) Ansamblu de mișcări executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitură a adversarului, dându-i o ripostă. /<fr. parade, germ. Parade,

paradă f. 1. reunire de trupe ce au să fie trecute în revistă; 2. afectațiune de a arăta, de a face să admire: face paradă cu averea sa. [Nemț. PARADE].

*parádă f., pl. e și (vulg.) parăzĭ (fr. parade, d. parer, a prepara, a orna; it. parata; rus. parád. V. parez, prepar). Adunare de trupe militare p. a sărbători ceva și a defila pe urmă în fața comandantuluĭ. A face paradă de (saŭ cu ceva), a te fuduli cu ceva. Paradă de erudițiune, arătarea erudițiuniĭ în semn de fudulie. De paradă, de fudulie, ca să vadă lumea: a arăta ceva de paradă. – Munt. vulg. și -ádie. V. ceremonie.

PARÁDIE s. f. v. paradă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parádă s. f., g.-d. art. parádei; pl. paráde

parádă s. f., g.-d, art. parádei; pl. paráde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARÁDĂ s. 1. (înv.) parisie. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem și noi la ~?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ținută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 5. v. pompă.

PARÁDĂ s. v. alai, cortegiu, suită.

PARA s. 1. (înv.) parisie. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem și noi la ~?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ținută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 5. pompă, (înv.) fală. (A intrat cu ~ în oraș.)

para s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARADĂ AERIANĂ festivitate având caracter militar la care participă formațiuni ale flotei aeriene militare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARÁDĂ (< fr.) s. f. 1. Festivitate la care defilează trupe de diferite arme (p. militară) sau participanții la o manifestare sportivă (p. sportivă); p. ext. ceremonie. ◊ Parada modei = expunere a unor noi modele de îmbrăcăminte, făcută de casele sau de designerii de modă. Însoțită uneori de muzică, etalarea modelelor de către manechine este asistată de public. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a se manifesta, a (se) afișa cu (ceva) ostentație; a face caz; a se făli cu ceva. ♦ (Înv.) Cortegiu solemn, alai. 2. (SPORT) Înlănțuire a unor procedee tehnice executate de un sportiv în scop tactic, terminată cu atacarea adversarului sau cu riposta acestuia (la scrimă, la box). 3. (ORNIT.) P. nupțială = totalitatea atitudinilor și manifestărilor ce însoțesc împerecherea la unele specii de păsări. În general, masculul căută să-și eclipseze rivalii prin scoaterea în evidență a anumitor calități dimensiunile (exagerate prin „umflarea în pene”)m penajul viu colorat, penele ornamentale, forța sau, dimpotrivă, grația și ușurința mișcărilor, și prin care să atragă femela (ex. „rotitul” cocoșilor de munte și de mesteacăn, „dansul” cocorilor, desfacerea cozii în evantai la păun).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face paradă (de ceva) expr. a face (ceva) în mod ostentativ, a se făli (cu ceva), a face caz (de ceva).

Intrare: paradă
paradă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parada
plural
  • parade
  • paradele
genitiv-dativ singular
  • parade
  • paradei
plural
  • parade
  • paradelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradie
  • paradia
plural
  • paradii
  • paradiile
genitiv-dativ singular
  • paradii
  • paradiei
plural
  • paradii
  • paradiilor
vocativ singular
plural
paradă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parada
plural
  • parăzi
  • parăzile
genitiv-dativ singular
  • parăzi
  • parăzii
plural
  • parăzi
  • parăzilor
vocativ singular
plural