34 de definiții pentru papură papără paporă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura.

papură1 sf [At: KLEIN, D. 60 / V: (îrg) ~poră, (reg) ~pără / Pl: (rar) ~ri / E: ml *papura cf ngr πάπυρος] 1 (Șîc) ~-de-baltă Plantă acvatică cu tulpina neramificată, înaltă și subțire, cu flori unisexuate grupate într-un spic compact, cu frunzele îngust-lineare, în formă de uluc în partea inferioară (Typha angustifolia). 2 Plantă acvatică asemănătoare, cu frunzele lat-lineare, plane în partea inferioară (Typha latifolia) Si: (reg) bățea, berbecuț, bucșău, culm, spetează, șovar. 3-4 (Prc) Frunze ale papurei1 (1-2), (din care se fac rogojini, coșuri etc. sau) care servesc ca material de legat. 5 (Bot; îc) ~-mică (sau ~-mititică) Târsă (Typha minima). 6 (Îe) A căuta (sau a găsi cuiva) nod în ~ A căuta să găsești cuiva defecte cu orice preț. 7 (Reg; îe) Cât ~ în baltă În cantitate foarte mare. 8 (Reg; îe) A avea dinți de ~ A amenința, fără a fi în stare să treacă la fapte. 9 (Pex; îvr) Rogojină. 10 (Pex; rar) Papomiță. 11 (Bot; reg) Pipirig1 (Holoschoenus vulgaris). 12 (Bot; reg; șîc ~-de- baltă) Rogoz {Carex). 13 (Bot; reg) Stânjen-galben (Iris pseudocorus). 14 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp (sau ~-de-șes) Săghioară (Iris halophita). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-rogojină Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 16 (Bot; reg; îc) ~-flocoasă Mălaiul-cucului (Lusula campestris). 17 (Bot; reg; îc) ~-roșie Obligeană (Acorus calamus). 18 (Bot; reg; îc) ~-rotundă Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 19 (Bot; reg; îc) ~-bună Plantă nedefinită mai îndeaproape. 20 (Bot; reg; îc) ~-albă Plantă nedefinită mai îndeaproape. corectată

papură2 sf [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 160 / Pl: ~re / E: nct] 1 (Înv) Țesătură cu fir, nedefinită mai îndeaproape. 2 (Nob) Pernă.

PÁPURĂ, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat. *papura.

PÁPURĂ, (rar) papuri, s. f. (De obicei cu sens colectiv) Plantă cu tulpina înaltă și subțire, cu frunze lungi și înguste, care crește în ape stătătoare sau lin curgătoare (Typha angustifolia). S-a fost pornit un vînt molatec Să miște papura din baltă. GOGA, C. P. 21. Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile. Papura pe lac se zbate Legănindu-și săbiile. TOPÎRCEANU, B. 47. Cînd pe malu-i trece noaptea Călătorul șuierînd, printre papuri cînd și cînd El aude triste șoapte. ALECSANDRI, P. I 13. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi cuiva) nod în papură = a căuta (sau a găsi) greșeli, cusururi, acolo unde ele nu sînt, a căuta pricină de învinuire; a învinovăți pe nedrept. Căuta nod în papură lui Mihai. ISPIRESCU, M. B. 57. ♦ (Du sens restrictiv) Frunzele plantei descrise mai sus, din care se fac rogojini, coșuri etc. Scoase de sub pat o legătură de papură și... se așază pe un scaun cu trei picioare... apucîndu-se de împletit un coș. V. ROM. iulie 1953, 84.

PÁPURĂ ~i f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescențe cilindrice terminale și cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coșuri, rogojini etc.); șovar. ◊ A căuta nod în ~ a căuta părți negative acolo unde ele nu există. /<lat. papura

papură f. plantă ce crește prin ape stagnante și lin curgătoare, de unde se cosește ca și fânul, servind la facerea rogojinilor și, în dogărie, la astupatul buților (Typha angustifolia). [Bulg. PAPUR, papură].

pápură f., pl. ĭ (vgr. pápyros, papir; bg. papur, papură). O plantă acŭatică cu frunze foarte lungĭ și înguste pornite toate din cotor și întrebuințate la făcut rogojinĭ, diferite alte împletiturĭ și tampoane pescăreștĭ (typha latifólia). – Cea cu foile înguste (angustifólia) se numește șovar. Papură-vodă, personagiŭ fudul, dar fără forță (e porecla luĭ Ștefăniță-Vodă [fiu lui Vasile Lupu], supt care a fost o foamete așa de mare, în cît s’a făcut pîne și din papură). A fi din timpu luĭ Papură-vodă, a fi de modă veche, a fi ridicul pin vechime. – Vechĭ și páporă.

Papură-Vodă m. poreclă dată lui Ștefăniță-Vodă, Domnul Moldovei, sub care lumea (din cauza foametei) mânca pâine din papură măcinată; ajuns personaj legendar ca și Ciubăr-Vodă: ai noroc, că ești de când cu Papură-Vodă AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri

pápură-róșie (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-róșii

pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁPURĂ s. 1. (BOT.; Typha) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.

PAPURĂ s. (BOT.; Typha) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie.

PAPURĂ-DE-ROGOJÍNĂ s. v. roșățea.

PAPURĂ-ROTÚNDĂ s. v. pipirig, rogoz.

SCAI-DE-PÁPURĂ s. v. bucsău.

papură-de-rogoji s. v. ROȘĂȚEA.

papură-rotundă s. v. PIPIRIG. ROGOZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pápură, pápure, s.f. (înv.) 1. țesătură cu fir. 2. pernă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÁPURĂ (< lat.) s. f. Denumire dată plantelor erbacee higrofite din genul Typha, cu tulpina neramificată, frunze lungi și flori unisexuate, dispuse în spice compacte, spicul mascul fiind tangent cu cel femel la p. cu frunza lată (Typha latifolia) și puțin distanțat (1-3 cm), la p. cu frunza îngustă (Typha angustifolia). Răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Australia; în România crește în mlaștini, bălți, pe marginea lacurilor și, mai ales, în Delta Dunării. Rizomii, bogați în în substanțe organice, sunt folosiți în industria medicamentelor și a băuturilor alcoolice; frunzele și tulpinile sunt utilizate la confecționarea unor împletituri (coșuri, rogojini etc.) și în dogărie. ◊ Expr. A căuta sau a găsi nod în papură v. nod.

PAPURĂ VODĂ v. Ștefăniță Lupu.

TYPHA L., PAPURĂ, fam. Typhaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 16 specii, erbacee. Frunze liniare, erecte. Flori așezate în spadice, lungi, cele mascule se află deasupra celor femele. Fructe mici cu papus foarte lung.

Intrare: papură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papură
  • papura
plural
  • papuri
  • papurile
genitiv-dativ singular
  • papuri
  • papurii
plural
  • papuri
  • papurilor
vocativ singular
plural
papără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paporă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.