opțiuni

12 definiții pentru pantofar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pantofar sm [At: POLIZU / V: (reg) ~flar / Pl: ~ri / E: pantof + -ar] 1-2 Persoană care (face sau) repară pantofi (1). 3 (Pgn) Cizmar. 4 (Pex) Negustor de încălțăminte.

PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar.

PANTOFÁR, pantofari, s. m. Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar.

PANTOFÁR, pantofari, s. m. Meseriaș care face sau repară încălțămintea; cizmar. De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă la modistă, de la pantofar la magazinele cu piepteni. C. PETRESCU, C. V. 168. Negustorii, frizerii, pantofarii au dat năvală în jurul camionului. SAHIA, N. 92.

PANTOFÁR ~i m. 1) înv. Muncitor care confecționează pantofi. 2) rar Meșter care face și repară încălțăminte; cizmar; ciubotar. /pantof + suf. ~ar

pantofar m. cel ce face sau vinde pantofi.

pantofár m. (d. pantof). Fabricant orĭ vînzător de pantofĭ. Eŭf. Cizmar (de lux).

pantoflar sm vz pantofar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári

pantofár s. m., pl. pantofári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANTOFÁR s. cizmar, (înv. și reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf. (De meserie ~.)

PANTOFAR s. cizmar, (înv. și reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf. (De meserie ~.)

Intrare: pantofar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantofar
  • pantofarul
  • pantofaru‑
plural
  • pantofari
  • pantofarii
genitiv-dativ singular
  • pantofar
  • pantofarului
plural
  • pantofari
  • pantofarilor
vocativ singular
  • pantofarule
  • pantofare
plural
  • pantofarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

pantofar

  • 1. rar Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cavaf ciubotar cizmar papucar papugiu șustăr 2 exemple
    exemple
    • De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă la modistă, de la pantofar la magazinele cu piepteni. C. PETRESCU, C. V. 168.
      surse: DLRLC
    • Negustorii, frizerii, pantofarii au dat năvală în jurul camionului. SAHIA, N. 92.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Negustor sau vânzător de încălțăminte.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • pantof + sufix -ar.
    surse: DEX '09 NODEX