12 definiții pentru cizmar cismar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cizmár sm [At: I. GOLESCU, ap. DDRF / V: (înv) cijmár, cismár, cișmár / Pl: ~i / E: cizmă + -ar] Persoană care confecționează și repară încălțăminte Si: pantofar, (înv) cizmaș, (îvp) ciubotar, (îrg) papucar, (iuz) cavaf.

CIZMÁR, cizmari, s. m. Meseriaș care confecționează și repară încălțăminte; pantofar, ciubotar. – Cizmă + suf. -ar.

CIZMÁR, cizmari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea și repararea încălțămintei; pantofar, ciubotar. – Cizmă + suf. -ar.

CIZMÁR, cizmari, s. m. Meseriaș care se ocupă cu confecționarea și repararea încălțămintei; pantofar, ciubotar.

CIZMÁR ~i m. Meșter care face sau repară încălțăminte; ciubotar; pantofar. /cizmă + suf. ~ar

cizmár m. (d. cizmă; bg. sîrb. cizmar). Vest. Făcător de cizme, cĭobotar.

cismar m. 1. cel ce face cisme; 2. cel ce face orice fel de încălțăminte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cizmár s. m., pl. cizmári

cizmár s. m., pl. cizmári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIZMÁR s. pantofar, (înv. și reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf.

CIZMAR s. pantofar, (înv. si reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NE SUTOR, ULTRA CREPIDAM (lat.) cizmare, nu mai sus de sanda! – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvintele pictorului Apelles adresate unui cizmar care, după ce criticase felul în care era pictată sandaua într-un tablou, încerca să aprecieze și restul tabloului. Astăzi, se adresează acelora care vorbesc despre lucruri ce depășesc competența lor.

Intrare: cizmar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cizmar
  • cizmarul
  • cizmaru‑
plural
  • cizmari
  • cizmarii
genitiv-dativ singular
  • cizmar
  • cizmarului
plural
  • cizmari
  • cizmarilor
vocativ singular
  • cizmarule
  • cizmare
plural
  • cizmarilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: Șăineanu, ed. VI
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cismar
  • cismarul
  • cismaru‑
plural
  • cismari
  • cismarii
genitiv-dativ singular
  • cismar
  • cismarului
plural
  • cismari
  • cismarilor
vocativ singular
  • cismarule
  • cismare
plural
  • cismarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cizmar cismar

etimologie:

  • cizmă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 NODEX