17 definiții pentru panoramă panaramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de obicei de departe și de la înălțime. Cînd luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă. TOPÎRCEANU, B. 62. Îmbrățișă cu o privire fericită măreața panoramă a celor șapte coline. ANGHEL-IOSIF, C. L. 12. De pe înălțimi, se vedea întreaga, panoramă a. malului stîng. D. ZAMFIRESCU, R. 82. 2. Tablou de dimensiuni mari, așezat pe peretele unei încăperi rotunde și întunecoase, luminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încît spectatorul, aflat în semiobscuritate la mijlocul încăperii, are impresia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află zugrăvit un astfel de tablou. Din zare ne uităm în urmă și vedem, ca-ntr-o panoramă, toată măreața zidire a Ceahlăului. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. ◊ Fig. Cu ajutorul, cuvîntului, Caragiale a reușit să ne ofere o vastă panoramă a societății timpului său. E. ROM. 1953, nr. 1, 49. 3. Panoptic;. p. ext. spectacol popular cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice și de oameni anormali etc.; baracă în care se poate vedea un asemenea spectacol. Pentru lumea din mahalale s-a deschis, acolo unde era circul Suhr, o panoramă cu figuri de ceară întruchipînd ostași care bombardează Vidinul și Rusciucul. PAS, E. I 297. Stătea... visătoare ca o cadînă din panorame. REBREANU, I. 64. Nu te-am putut face, nici atunci, să intri în panoramă; d-ta ai văzut numai baba ceea... care se-nvîrtea țonțoroiul pe cerdacul panoramei. SP. POPESCU, M. G. 26. – Pl. și: (popular) panorămi (TOPÎRCEANU, B. 105). – Variantă: (regional) panarámă (SADOVEANU, N. F. 135) s. f.

PANORÁMĂ s.f. 1. Priveliște naturală (văzută din depărtare, de la înălțime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; frescă. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădire în care există un asemenea tablou. 3. Spectacol de bâlci cu scamatorii, acrobații etc. [Var. panaramă s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].

PANORÁMĂ s. f. 1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime. 2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși. 4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)

PANORÁMĂ ~e f. 1) Priveliște vastă, care poate fi contemplată din depărtare și de la înălțime; vedere circulară. 2) fig. Viziune de ansamblu. ~a istoriei literare. 3) Tablou de mari dimensiuni cu obiecte în relief în prim-plan, executat pe peretele unei încăperi circulare, iluminat într-un anumit fel și destinat a fi privit din centru. 4) Clădire circulară în care este expus un asemenea tablou. 5) Spectacol de bâlci cu participarea scamatorilor, acrobaților și a animalelor exotice. 6) Expoziție a figurilor de ceară; panoptic. /<fr. panorama, germ. Panorama

panoramă f. 1. mare tablou circular dispus astfel încât spectatorul, așezat în centru, vede obiectele reprezentate ca și când, dintr’o înălțime, ar coprinde tot orizontul cu vederea sa; 2. vastă întindere de pământ ce se vede dintr’un loc înalt; 3. fig. tablou complex și variat: panoramă socială.

*panorámă f., pl. e (cuvînt format de Englezu Barker [1788] d. vgr. pân, tot, și ῾órama, vedere, priveliște; ngr. panórama. V. dioramă). Mare tabloŭ desfășurat pe păretele unuĭ edificiŭ circular construit anume, luminat de sus și privit din mijloc așa în cît cele văzute par ca și naturale. Edificiu care cuprinde acest tabloŭ. Fig. Mare întindere de pămînt văzută de sus orĭ maĭ de departe: panorama Carpaților. – Vulg. panaramă (după rus.).

PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.

PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.

PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.

PANARÁMĂ s.f. v. panoramă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme

panorámă s. f. (sil. mf. pan-), g.-d. art. panorámei; pl. panoráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANORÁMĂ s. 1. v. panoptic. *2. (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societății.)

PANORA s. 1. panoptic. (Expoziția de figuri de ceară se numește ~.) 2.* (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societății.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

panoramă, panorame s. f. (intl., înv.) infractor legat cu cătușele de tavan și lăsat să atârne până când își recunoaște vina.

panaramă, panarame s. f. (pop., peior.) 1. persoană ridicolă, care se dă în spectacol printr-o conduită aberantă. 2. scandal, gălăgie. 3. femeie de moravuri ușoare.

Intrare: panoramă
panoramă substantiv feminin
  • silabație: pan-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panora
  • panorama
plural
  • panorame
  • panoramele
genitiv-dativ singular
  • panorame
  • panoramei
plural
  • panorame
  • panoramelor
vocativ singular
plural
panaramă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panara
  • panarama
plural
  • panarame
  • panaramele
genitiv-dativ singular
  • panarame
  • panaramei
plural
  • panarame
  • panaramelor
vocativ singular
plural