pandalie sf [At: CARAGIALE, S. N. 57 / V: (reg) ~lale sfp, ~ara, (îvr) ~dolie (A și: ~olie), ~nta~ / Pl: ~ii / E: cf Pantelimon] (Pop; mpl) 1 Criză nervoasă Si: (fam) nevrica. 2 (Spc) Criză epileptică Si: (pop) năbădaie, (reg) hachiță, (îrg) nafaca.

PANDALIE ~i f. mai ales la pl. pop. fam. Stare de enervare foarte puternică și violentă; criză de nervi; furie. [G.-D. pandaliei] /Orig. nec.

pandalale sfp vz pandalie^[1] corectat(ă)

pandara sf vz pandalie

pandolie sf vz pandalie

pantalie sf vz pandalie

PANDALII s. f. pl. (Regional) Furii, toane, criză de nervi. Dacă la miezul nopții îl apucă pandaliile, nimeni nu-i spune nimic. STANCU, D. 49. Acesta avea, în răstimpuri, furii, «pandalii» groaznice, dar... simțindu-le cînd îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns pînă-i treceau. M. I. CARAGIALE, C. 66. – Variantă: pandolii (CARAGIALE, T. II 115) s. f. pl.

PANDOLII s. f. pl. v. pandalii.

pandalii (pandolii) f. pl. pop. furii, toane: i-a venit, l’au apucat pandaliile. [V. Pantelii].

pandolii f. pl. V. pandalii: el nu s’a sinchisit de pandoliile ei CAR.

pandalíĭ și -oliĭ f. pl. (cp. cu ngr. pantolmia, pron. pand-, curaj nebunesc). Munt. Fam. Pale, furiĭ, toane, hachiță: a-țĭ veni, a te apuca pandaliile.

pandolíĭ, V. pandaliĭ.

pandalie (fam.) s. f., art. pandalia, g.-d. art. pandaliei; pl. pandalii, art. pandaliile (desp. -li-i-)

pandalie (fam.) s. f., art. pandalia, g.-d. art. pandaliei; pl. pandalii, art. pandaliile

pandalie s. f., pl. pandalii

pandalie (pandalii), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la var. înv., ne-am putea gîndi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din țig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibilă; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Gáldi 217) sau din ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.

a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile expr. (pop.) a se înfuria foarte tare.

a-l ține pandaliile expr. a fi capricios.

PANDALIE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

pandalie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.

PANDALII s. pl. v. furie, înverșunare, mânie, nervi.

pandalii s. pl. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. NERVI.