palinodie sf [At: CANTEMIR, IST. 42 / Pl: ~ii / E: fr palinodie] (Rar) 1-2 Operă literară sau discurs în care autorul retractează idei și sentimente exprimate anterior. 3 (Pex) Schimbare de părere Si: retractare.

PALINODIE, palinodii, s. f. Poezie, apărută mai întîi în literatura clasică antică, în care poetul retractează cele spuse (împotriva cuiva) într-o poezie anterioară; discurs de retractare.

PALINODIE s.f. Poezie, scriere în care autorul retractează cele spuse într-o poezie anterioară; (p. ext.) schimbare de părere, retractare. [Gen. -iei. / cf. fr. palinodie, lat., gr. palinodia < palin – din nou, ode – cînt].

PALINODIE s. f. 1. poezie, scriere în care autorul retractează cele spuse anterior. 2. (peior.) ediție sau scriere prea mult revăzută și adăugită de autor; (p. ext.) schimbare de părere. (< fr. palinodie, lat. palinodia)

PALINODIE ~i f. Scriere sau cuvântare în care autorul își retrage părerile expuse anterior. [G.-D. palinodiei] /<fr. palinodie

palinodie f. retractarea celor zise.

*palinodíe f. (vgr. palinodía, d. pálin, din noŭ, și, odé, odă, cîntare. V. parodie). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, poezie în care se retracta ceĭa ce s’a zis în ainte. Fig. Retractare: o lamentabilă palinodie.

palinodie s. f., art. palinodia, g.-d. art. palinodiei; pl. palinodii, art. palinodiile (desp. -di-i-)

palinodie s. f., art. palinodia, g.-d. art. palinodiei; pl. palinodii, art. palinodiile

palinodie s. f., art. palinodia, g.-d. art. palinodiei; pl. palinodii, art. palinodiile

PALINODIE s. v. retractare.

palinodie s. v. RETRACTARE.

palinodie (palinodii), s. f. – Retractare a ideilor anterioare. Gr. παλινωδία (Gáldi 216), folosit de Cantemir în 1695, și în limba modernă din fr. palinodie.

palinodie (gr. palinodia – paliu „din nou” și ode „cântec”), figură care constă în retractarea unei învinuiri (I): „Plângi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frânge apostat-inima mea! La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adânci ca marea Și sărut a tale mâne, și întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.” (Eminescu) • P. este mai frecvent o figură de compoziție, dând naștere unei opere în care un autor își retractează unele convingeri și sentimente, determinat, adesea, de o circumstanță cu putere de constrângere, dar și de propria sa opinie evolutivă. În literatura universală, se citează poetul elen Stesihor, care, după ce a fost pedepsit de Castor și Polux din cauză că o jignise pe sora lor Elena, a scris un poem în care își recunoștea greșeala și aducea laude celei jignite.

PALINODIE (< fr. palinodie < lat. gr. palinodia; cf. gr. palin, din nou și ode, cîntec) Operă literară sau discurs, în literatura antică, greco-romană, care constă în retractarea celor spuse într-o lucrare anterioară. În literatura modernă, palinodia și-a pierdut însă sensul inițial. Creator al palinodiei este socotit poetul grec Stesihor (sec. VI i.e.n.) despre care Platon, în Fedra, spune că, pierzîndu-și vederea – pedeapsa a dioscurilor Castor și Polux, pentru faptul de a fi vorbit de rău pe sora lor, Elena – ar fi compus o odă, în care, contrar celor spuse înainte, laudă frumusețea și virtuțile Elenei. Caracteristicile palinodiei apar adesea în discursuri, reportaje, orațiile de nuntă. In literatura noastră, un exemplu de palinodie este Palinodie de Duiliu Zamfireseu. Cînd toate trec, cînd anii fug, Cînd ce-am dori nu se mai poate, De ce ne chinuim pe rug, Cătînd cuvîntul lor la toate? Ce-a fost s-a dus, ce este, e Și va mai fi ce se cuvine. Nu te munci să știi de ce, Căci nici nu poți și nici nu-i bine. Ursita noastră e să fim Himera dorului de-a fi, Că sîntem ne-o închipuim Din dorul de-a ne-nchipui. Atinge-ți degetul de gură Și suflă-n vînt o sărutare; Atîta e. Orice făptură O năzuință spre urmare.