palinodie (gr. palinodia – paliu „din nou” și ode „cântec”), figură care constă în retractarea unei învinuiri (I): „Plângi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frânge apostat-inima mea! La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adânci ca marea Și sărut a tale mâne, și întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.” (Eminescu) • P. este mai frecvent o figură de compoziție, dând naștere unei opere în care un autor își retractează unele convingeri și sentimente, determinat, adesea, de o circumstanță cu putere de constrângere, dar și de propria sa opinie evolutivă. În literatura universală, se citează poetul elen Stesihor, care, după ce a fost pedepsit de Castor și Polux din cauză că o jignise pe sora lor Elena, a scris un poem în care își recunoștea greșeala și aducea laude celei jignite.