56 de definiții pentru pală palie pal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Cf. alb. palë.

PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.

PÁLĂ3, pale, s. f. (Înv.) Paloș. – Din tc. pala.

PÁLĂ3, pale, s. f. (Înv.) Paloș. – Din tc. pala.

PÁLĂ4, pale, s. f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec.

PÁLĂ4, pale, s. f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec.

PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.

PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.

pa1 sf [At: LB / V: pal sn, ~lie / Pl: ~le, (reg) pele / E: cf alb palë] 1 Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa. 2 Cantitate de fân, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca. 3 (Pex) Grămadă mică de fân, de iarbă, de paie etc. Si: (reg) palhă1. 4 (Pex; nob) Furcă pentru fân, pentru paie etc. 5 (Pex) Strat. 6 (Pex) Fâșie. 7 (Pex) Val. 8 (Pex) Undă. 9 Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele au fost pieptănate și înfășurate pe bobine, în cruce.

pa2 sf [At: HELIADE, O. I, 233 / Pl: ~le / E: tc pala] (Înv) Paloș.

pa3 sf [At: LM / Pl: ~le / E: ger Pale] 1 (Îvr) Lopată. 2 (Spc) Lopată de scos pâinea din cuptor. 3 (Pex) Sapă.

pa4 sf [At: ABC MAR. / Pl: ~le / E: fr pale] Organ al unei elice de avion, de vapor etc. sau al unui rotor de mașină hidraulică, pneumatică sau eoliană, ca o aripă, încastrat sau articulat, la unul din capete, în butucul elicei sau al rotorului, având rolul de a asigura transferul de energie de la rotor la mediul fluid în care se rotește, sau invers Si: paletă.

pa5 sf [At: PANN, P. V. II, 99/8 / Pl: ~le / E: cf paliu3] (Îrg; mpl; în legătură cu verbe ca „a avea”, „a apuca”) Capriciu.

pa6 sf [At: ȘEZ. I, 282 / Pl: ~le / E: cf păli] (Reg; îe) A-i păzi ~la (cuiva) A pândi pe cineva.

pa7 sf [At: DN2 / Pl: ~le / E: lat palla] Veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară pe care o puneau, peste rochie, femeile romane.

PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.

PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Et. nec. Cf. alb. pale.

PÁLĂ3, pale, s. f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion, de vapor etc.. ♦ Aripă în formă de lamă, aproximativ perpendiculară pe suprafața laterală a rotorului unei turbine sau al unei pompe, prin intermediul căreia se transmite mișcarea fluidului la arborele mașinii sau invers.

PÁLĂ2, pale, s. f. (Învechit și arhaizant) Sabie lată și scurtă, adesea cu două tăișuri; paloș. Stai, răcni cu glas mare cazacul, vînturîndu-și pala. SADOVEANU, O. I 175. Tudor se vede pășind cu fală, C-o ghebă scurtă și-ncins c-o pală. BOLLIAC, O. 161. Și cu pala lui cea nouă Pe balaur tăia-n două. ALECSANDRI, P. P. 12.

PÁLĂ1, pale, s. f. Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa; cantitate de fin, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă. Valuri turburi creșteau amestecate cu pale de fin, cu strujeni și cu găteje. SADOVEANU, O. II 141. Se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. N-ai nimic în car, păcătoside?Jupîn ceauș. nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206. ◊ (Prin analogie, în legătură cu diverse lucruri care se despart în fîșii, pături, valuri) Prin văi se înmlădiau pale de ceață. SADOVEANU, O. VI 95. O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. DELAVRANCEA, H. T. 255. Pale de umbră se lățesc pe măguri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. ◊ Fig. Vremea... s-așterne-n pale. VLAHUȚĂ, P. 33.

PÁLĂ4, pale. s. f. (Învechit) Capriciu, toană, țicneală. Am... din natură Un arțag, o pală, de cam cert din gură. PANN, P. V. II 99.

PÁLĂ1 s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat. palla].

PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată].

PÁLĂ1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat. palla)

PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr. pale)

PÁLĂ1 ~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare ușoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.

PÁLĂ2 ~e f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de mașină ori de turbină, vâslă etc.). [G.-D. palei] /<fr. pale

PÁLĂ3 ~e f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile române. [G.-D. palei] /<lat. palla

pală f. sabie scurtă și lată cu două tăișuri: pala ridica și capetele sbura POP. [Turc. PALA].

pală f. 1. furcă de fân; 2. cât se cosește dintr’odată cu pala: fânul cădea pale-pale; 3. fig. massă: pale de lumină, de nori. [Metaforă din pală, sabie].

pală f. toană; un arțag, o pală, de cam cert din gură PANN. [Tras din pălì, a lovi].

1) pálă f., pl. e (turc. ngr. bg. sîrb. pála. V. paloș). Paloș scurt.

2) pálă f., pl. pale și pele (ung. pálla, a. î.). Fîn cît coseștĭ dintr’o singură lovitură cu coasa orĭ cît apucĭ cu furca, plavină. Lînă cîtă și cum ĭese din darac și din pĭeptenel (12 pele formează un caĭer). Pală de ceață, strat (pătură) de ceață. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, limbă (fășie) de foc. – În Trans. rar și palhă, pl. e (ung. pálha).

3) pálă f., pl. e (d. pălesc 1. V. pălăvatic). Munt. Fam. Toane, pandaliĭ. Om cu pale (sau și cu pală), om cu purtărĭ straniĭ și inconsecŭente.

PALÍE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: pálie] – Din ngr. paleá.

palie1 sf [At: PALIA (1581), 3/14 / A și: palie / Pl: ~ii / E: ngr παλαιά] (Bis; înv) Carte care conține Vechiul Testament.

PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.

PÁLIE ~i f. înv. Carte care conține Vechiul Testament. /<ngr. palaiá

Palia f. 1. cea mai veche traducere a Pentateucului, tipărită la Orăștie în 1582; 2. Biblia ilustrată cu legende apocrife. [Gr. mod. PALAIÀ, cea veche].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále

pálă (de fân, de vânt, de avion, strat, paloș, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále

palíe (înv.) s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile

palíe s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, paloș, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană.

PÁLĂ s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de elice.)

PÁLĂ s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarbă, de fân.) 2. v. adiere.

pa s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. PALOȘ. PĂTURĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. STRAT. TOANĂ.

PA s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de elice.)

PA s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarbă, de fîn.) 2. adiere, boare, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o ~ de vînt.)

PÁLIE s. v. vechiul testament.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PALĂ organ al unei elice, de forma unei aripi, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului și care are rolul de a transfera energia rotorului în mediul în care se rotește.

pálă, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc., cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu, 1999). – Cf. alb. palë (DEX, MDA).

pálă, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc. cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu 1999). – Cf. alb. palë.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÁLĂ2 (< fr.) s. f. 1. (TEHN.) Element activ al unei elice de avion, de navă etc. sau al unui rotor de mașină hidraulică, pneumatică sau eoliană, solidarizat sau articulat la un capăt cu butucul elicei sau al rotorului. 2. ((Ind. TEXT.) Semifabricat sub formă de bandă continuă de lână sau de fibre chimice, obținut după ce fibrele au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine.

palíe, palii s. f. (Înv.) Nume dat scrierilor biblice ale Vechiului Testament sau uneori numai primelor cinci cărți (Pentateuhul). ◊ Palia de la Orăștie = carte tipărită la Orăștie în 1582 de diaconul Șerban, fiul lui Coresi. Traducătorii (Mihail Tordași, Ștefan Herce, Efrem Zacan, Moise Peștișel și Archirie) au folosit Pentateuhul maghiar al lui Heltai Gaspar (Cluj, 1551), o versiune latină și una slavonă a Bibliei. [Acc. și: pálie] – Din gr. palea.

Intrare: pală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • pala
plural
  • pale
  • palele
genitiv-dativ singular
  • pale
  • palei
plural
  • pale
  • palelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palie
  • palia
plural
  • palii
  • paliile
genitiv-dativ singular
  • palii
  • paliei
plural
  • palii
  • paliilor
vocativ singular
plural
pal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.