17 definiții pentru paiață paianț paiaț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.

PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.

paiață sf [At: CR (1830), 1081/37 / V: (înv) paiaț sm, ~a sm / Pl: ~țe / E: rs паяц, fr paillasse, ger Paiazze] 1 Personaj comic în reprezentațiile de circ, la diferite serbări populare etc. Si: clovn, măscărici, saltimbanc. 2 Bufon. 3 Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol etc. 4 Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1-2).

PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Actor de circ sau de bîlci care stîrnește rîsul prin înfățișarea lui caraghioasă, prin glume și ghidușii. V. măscărici, bufon, clovn. Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. ♦ Păpușă îmbrăcată ca un clovn. Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin,dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. 2. Fig. Om caraghios, neserios, lipsit de personalitate. Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. – Variante: (neobișnuit) paiáț, paiați (VLAHUȚĂ, P. 87), paiánț, paianți (HOGAȘ, DR. II 131), s. m.

PAIÁȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].

PAIÁȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze)

PAIÁȚĂ ~e f. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; saltimbanc; măscărici. 2) Păpușă având înfățișarea unui astfel de actor. 3) fig. Persoană lipsită de seriozitate, ridicolă. /<fr. paillasse, germ. Paiazze

paiață f. 1. comediant de bâlciu; 2. fig. om fără caracter (= fr. paillasse).

PAIÁNȚ s. m. v. paiață.

*paĭáț m. și paĭáță f., pl. e (paĭaț vine d. rus. paĭac [fr. paillace]; paĭață e o formă maĭ cultă d. fr. paillasse, care vine d. paille, paĭe; it. pagliaccia, paĭe proaste, pagliaccio, paĭaț. V. paĭ). Comediant de bîlcĭ. Fig. Om neserios. – Pop. paĭanț. V. clovn, ghiduș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe

paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAIÁȚĂ s. 1. v. clovn. 2. v. bufon.

PAIAȚĂ s. 1. clovn, măscărici, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, măscărici, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paiáță (paiáțe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse.Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie).

Intrare: paiață
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiață
  • paiața
plural
  • paiațe
  • paiațele
genitiv-dativ singular
  • paiațe
  • paiaței
plural
  • paiațe
  • paiațelor
vocativ singular
  • paiață
  • paiațo
plural
  • paiațelor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paia
  • paianțul
plural
  • paianți
  • paianții
genitiv-dativ singular
  • paia
  • paianțului
plural
  • paianți
  • paianților
vocativ singular
  • paianțule
  • paianțe
plural
  • paianților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiaț
  • paiațul
plural
  • paiați
  • paiații
genitiv-dativ singular
  • paiaț
  • paiațului
plural
  • paiați
  • paiaților
vocativ singular
  • paiațule
  • paiațe
plural
  • paiaților

paiață paianț paiaț

  • 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.
    exemple
    • Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39.
      surse: DLRLC
    • Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384.
      surse: DLRLC
    • Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Păpușă îmbrăcată ca o paiață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
      exemple
      • Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205.
        surse: DLRLC
      • Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179.
        surse: DLRLC
  • 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161.
      surse: DLRLC

etimologie: