PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceaură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavură s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

paceaură sf [At: I. GOLESCU, ap. ȘEZ. XVIII, 146 / V: (reg) ~avur sm, ~avură, panc~, pancevu~, panciu~, păc~, (înv) pasa~ / Pl: ~re / E: tc paçavra, ngr πατζαβοῦρα, πατζαοῦρα] 1 (Reg) Cârpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2-4 (Dep) Femeie (proastă) (urâtă sau) murdară. 5-6 Femeie (prefăcută sau) rea de gură. 7-8 Femeie (vulgară sau) destrăbălată.

PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceaură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavură s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. Cîrpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2. Femeie rea; femeie depravată; termen depreciativ pentru țigănci. I-a căzut să ajungă ordonanță la un căpitan... Căpitanul, însurat c-o paceaură care smintea-n bătăi ordonanțele pînă le lăsa surde, betege. STANCU, D. 39. Ce v-ați spoit așa?... Fete de preot sînteți, sau paceaure? PAS, L. I 14.

PACEAURĂ ~e f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ștersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúra

paceaură f. 1. cârpă de șters; 2. fig. femeie neonestă (ca înjurătură). [Turc. PAČAURA; pentru sensul figurat, cf. evoluțiunea analogă la buleandră].

paceavur sm vz paceaură

paceavură sf vz paceaură

panceaură sf vz paceaură

pancevură sf vz paceaură

panciură sf vz paceaură

pasaură sf vz paceaură

păceaură sf vz paceaură

pacea(v)úră (ea dift.) f., pl. ĭ (turc. pačavra, otreapă; ngr. patsa[v]úra, alb. pačavure, bg. pačavra, sîrb. pačavra, pačaura). Fam. Otreapă. Fig. Triv. Cĭomîrdă, femeĭe foarte murdară. V. buleandră, fleandură, tearfă.

paceaură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaurei; pl. paceaure

paceaură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaurei; pl. paceaure

paceaură s. f., g.-d. art. paceaurei; pl. paceaure

paceaură (paceaură) s. f., pl. paceaure / paceauri

PACEAURĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.

paceaură s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANȚĂ.

paceaură (-re), s. f. – 1. Zdreanță, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura.

paceavur, paceavuri, s.m. (reg.) om care se ține numai de rele.

paceaură, paceaure s. f. (peior.) 1. femeie ușuratică 2. femeie rea 3. femeie murdară 4. femeie proastă 5. femeie urâtă