PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. Cîrpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2. Femeie rea; femeie depravată; termen depreciativ pentru țigănci. I-a căzut să ajungă ordonanță la un căpitan... Căpitanul, însurat c-o paceaură care smintea-n bătăi ordonanțele pînă le lăsa surde, betege. STANCU, D. 39. Ce v-ați spoit așa?... Fete de preot sînteți, sau paceaure? PAS, L. I 14.