PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceaură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavură s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.