22 de definiții pentru paceaură (pl. -e) paceavură paceavur panceaură pancevură panciură pasaură păceaură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură.Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

paceau sf [At: I. GOLESCU, ap. ȘEZ. XVIII, 146 / V: (reg) ~avur sm, ~avură, panc~, pancevu~, panciu~, păc~, (înv) pasa~ / Pl: ~re / E: tc paçavra, ngr πατζαβοῦρα, πατζαοῦρα] 1 (Reg) Cârpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2-4 (Dep) Femeie (proastă) (urâtă sau) murdară. 5-6 Femeie (prefăcută sau) rea de gură. 7-8 Femeie (vulgară sau) destrăbălată.

PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură.Pr.: -cea-u-.Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. Cîrpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2. Femeie rea; femeie depravată; termen depreciativ pentru țigănci. I-a căzut să ajungă ordonanță la un căpitan... Căpitanul, însurat c-o paceaură care smintea-n bătăi ordonanțele pînă le lăsa surde, betege. STANCU, D. 39. Ce v-ați spoit așa?... Fete de preot sînteți, sau paceaure? pas, L. I 14.

PACEAÚRĂ ~e f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ștersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúra

paceaură f. 1. cârpă de șters; 2. fig. femeie neonestă (ca înjurătură). [Turc. PAČAURA; pentru sensul figurat, cf. evoluțiunea analogă la buleandră].

PACEAVÚRĂ s. f. v. paceaură.

PACEAVÚRĂ s. f. v. paceaură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre

paceaúră s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre

paceaúră (paceáură) s. f., pl. paceaure / paceauri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.

paceau s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paceaúră (-re), s. f.1. Zdreanță, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

paceavúr, paceavúri, s.m. (reg.) om care se ține numai de rele.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

paceaură, paceaure s. f. (peior.) 1. femeie ușuratică 2. femeie rea 3. femeie murdară 4. femeie proastă 5. femeie urâtă

Intrare: paceaură (pl. -e)
paceaură (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paceau
  • paceaura
plural
  • paceaure
  • paceaurele
genitiv-dativ singular
  • paceaure
  • paceaurei
plural
  • paceaure
  • paceaurelor
vocativ singular
plural
paceavură (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paceavu
  • paceavura
plural
  • paceavure
  • paceavurele
genitiv-dativ singular
  • paceavure
  • paceavurei
plural
  • paceavure
  • paceavurelor
vocativ singular
plural
paceavur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
panceaură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pancevură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
panciură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pasaură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păceaură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.