11 definiții pentru pac (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack.

PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack.

pac2 sn [At: ALECSANDRI, ap. DLR / V: poc / Pl: ~uri / E: ger Pack, it pacco, fr pacque, mg pakk] (Reg; udp „de” „cu”) 1 Pachet. 2 Ghem. 3 (Spc) Pachet de tutun Si: paclă (1). 4 (Trs; îf poc) Pungă de hârtie. corectată

PAC2, pacuri, s. n. (Regional) Pachet (mai ales de tutun). Vă dau [haine] pe măsură, dacă mă cinstiți c-un pac de tutun. CAMILAR, N. I 66. Ucenicul s-a întors. Stăpînul ia pacul de tutun, îl vîră în buzunar. SADOVEANU, O. I 391. Pe poliță, deasupra vetrei, se înșirau pacurile de tutun pentru cîteva luni. C. PETRESCU, S. 38. ♦ Sfoară înfășurată în rînduri regulate pe un bețișor. O piatră rotundă legată de capătul unui pac de șfară. GHICA, S. 72.

PAC (pol.) Abreviere pentru Partidul Alianței Civice ◊ PAC s-a remarcat prin mai multe intervenții punctuale.” R.l. 8 II 93 p. 3; v. și legionariza, panel (abreviere din P[artidul] A[lianței] C[ivice])

pac n. Mold. pachet: un pac de tutun. [Nemț. PACK].

1) pac n., pl. urĭ (germ. pack. V. pașcă). Pop. Pachet mic de tutun, de ață ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pac (de tutun) s. n., pl. pácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pac (pácuri), s. n. – Pachet, legătură. Germ. Pack (Tiktin). Se zice mai ales despre pachetele de țigări și despre gheme (de ață, de bumbac etc.). Este dubletul lui pașcă, s. f. (Mold., pachet de țigări), din germ., prin intermediul rus. pačka, și al lui pacioc, s. n. (Mold., pachet de tutun), probabil prin rut.; paclă, s. f. (Banat, pachet de țigări), cu suf. dim. germ. -el, în loc de -lein, caracteristic săs. și bavarez (W. Henzen, Deutsche Wortbildung, Tübingen 1957, p. 146); patvagon, s. n. (vagon de marfă), din germ. Packwagen.

Intrare: pac (s.n.)
pac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pac
  • pacul
  • pacu‑
plural
  • pacuri
  • pacurile
genitiv-dativ singular
  • pac
  • pacului
plural
  • pacuri
  • pacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pac (s.n.)

  • 1. regional Pachet (de tutun); ghem.
    exemple
    • Vă dau [haine] pe măsură, dacă mă cinstiți c-un pac de tutun. CAMILAR, N. I 66.
      surse: DLRLC
    • Ucenicul s-a întors. Stăpînul ia pacul de tutun, îl vîră în buzunar. SADOVEANU, O. I 391.
      surse: DLRLC
    • Pe poliță, deasupra vetrei, se înșirau pacurile de tutun pentru cîteva luni. C. PETRESCU, S. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sfoară înfășurată în rânduri regulate pe un bețișor.
      exemple
      • O piatră rotundă legată de capătul unui pac de șfară. GHICA, S. 72.
        surse: DLRLC

etimologie: