PAC², pacuri, s. n. (Regional) Pachet (mai ales de tutun). Vă dau [haine] pe măsură, dacă mă cinstiți c-un pac de tutun. CAMILAR, N. I 66. Ucenicul s-a întors. Stăpînul ia pacul de tutun, îl vîră în buzunar. SADOVEANU, O. I 391. Pe poliță, deasupra vetrei, se înșirau pacurile de tutun pentru cîteva luni. C. PETRESCU, S. 38. ♦ Sfoară înfășurată în rînduri regulate pe un bețișor. O piatră rotundă legată de capătul unui pac de șfară. GHICA, S. 72.