9 definiții pentru pălărioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.

PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.

pălărioa sf [At: DDRF / P: ~ri-oa~ / Pl: ~re / E: pălărie + -ioară] 1-8 (Șhp) Pălărie (1, 14-16) (mică) Si: pălăriuță (1-8).

PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie. «Boierul»: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare. SADOVEANU, O. III 356. Se înclină de la ușă, ducînd pînă jos pălărioara lui rotundă. CAMIL, PETRESCU, O. II 123.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălărioa (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioarei; pl. pălărioare

pălărioa (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioarei; pl. pălărioare

pălărioáră s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. pălărioárei; pl. pălărioáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂRIOÁRĂ s. pălăriuță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

Intrare: pălărioară
pălărioară substantiv feminin
  • silabație: -ri-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălărioa
  • pălărioara
plural
  • pălărioare
  • pălărioarele
genitiv-dativ singular
  • pălărioare
  • pălărioarei
plural
  • pălărioare
  • pălărioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălărioa, pălărioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui pălărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pălăriuță
    • format_quote «Boierul»: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare. SADOVEANU, O. III 356. DLRLC
    • format_quote Se înclină de la ușă, ducînd pînă jos pălărioara lui rotundă. CAMIL, PETRESCU, O. II 123. DLRLC
etimologie:
  • Pălărie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.