30 de definiții pentru păienjeniș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. Pânză țesută de păianjen. ♦ Fig. Desiș, rețea, împletitură. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) painjeníș, păinjeníș, paianjeníș, paingeníș, păingăníș s. n.] – Păianjen + suf. -iș.

PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. Pânză țesută de păianjen. ♦ Fig. Desiș, rețea, împletitură. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) painjeníș, păinjeníș, paianjeníș, paingeníș, păingăníș s. n.] – Păianjen + suf. -iș.

păienjeniș sn [At: EMINESCU, O. I, 87 / V: (rar) păin~, (reg) paian~, paien~, paingeniș, pain~, painjiniș, păingăniș, păingeniș, pănzeniș / Pl: ~uri / E: păianjen + -iș] 1 Pânză subțire țesută de păianjeni (1) Si: păianjen (5), (rar) păinjinar, (reg) painginăraie, (îvr) păioară. 2 (Ctc) Ca prin ceață. 3 (Fig; d. vedere) Fără claritate, printre gene. 4 (Fig) Riduri multe la ochi, pe față. 5 (Fig) Imagine tulbure, ștearsă. 6 (Reg) Culcuș pe care și-l fac moliile în faguri. 7 (Fig) Rețea, împletitură deasă Si: desiș. 8 (Fig; rar) Uneltire, intrigă ce se țese în jurul cuiva.

PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. (De obicei la sg., cu sens colectiv; și în formele păienjeniș, păinjeniș, painjeniș) Pînză țesută de păianjen. Colbăit, păienjenișul peste scuturi vechi și steme, Ca un giulgi murdar s-anină. COȘBUC, P. II 98. În odaie, prin unghere S-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (În metafore și comparații) Simțea în tot trupul dureri care o săgetau și-i era capul prins într-un păienjeniș. PAS, Z. I 127. Luna albă, noaptea, împînzea cîmpiile cu o lumină strălucită, un painjeniș vioriu de basme. SADOVEANU, O. I 131. Părea mult mai tînăr: silueta zveltă, mersul sprinten, ținuta mîndră compensau oboseala feței, păienjenișul care-i încercuia ochii. EFTIMIU, N. 27. – Variante: paienjeníș, painjeníș, păinjeíș, paianjeníș, painjiníș (GALACTION, O. I 70), paingeníș (ALECSANDRI, P. III 453), păingăníș (MARIAN, O. I 360) s. n.

PĂIENJENÍȘ ~uri n. 1) Totalitate a firelor unei pânze de păianjen. 2) fig. Împletitură deasă (de ceva). /păianjen + suf. ~iș

PAIANJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAIANJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAIANJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJINIȘ s. n. v. păienjeniș

PĂINJINÍȘ s. n. v. păienjeniș.

păinjiniș n. Mold. pânză de păiajen: în odaie prin unghere s’a țesut păinjiniș EM.

painjiníș n., pl. urĭ. Pînze de painjin: pin colțurile șopronuluĭ era painjiniș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păienjeniș s. n., pl. păienjenișuri

păienjeniș s. n., pl. păienjenișuri

păienjeníș s. n., pl. păienjeníșuri

paingeníș (= păienjeniș) s. n. (pl. paingenișuri)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂIENJENÍȘ s. pânză, plasă, (rar) păinjinar, (reg.) paingânăraie, (înv.) păioară. (S-a prins ca într-un ~.)

PĂIENJENIȘ s. pînză, plasă, (rar) păinjinar, (reg.) paingînăraie, (înv.) păioară. (S-a prins ca într-un ~.)

Intrare: păienjeniș
păienjeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjeniș
  • păienjenișul
  • păienjenișu‑
plural
  • păienjenișuri
  • păienjenișurile
genitiv-dativ singular
  • păienjeniș
  • păienjenișului
plural
  • păienjenișuri
  • păienjenișurilor
vocativ singular
plural
paianjeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paianjeniș
  • paianjenișul
  • paianjenișu‑
plural
  • paianjenișuri
  • paianjenișurile
genitiv-dativ singular
  • paianjeniș
  • paianjenișului
plural
  • paianjenișuri
  • paianjenișurilor
vocativ singular
plural
paingeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paingeniș
  • paingenișul
  • paingenișu‑
plural
  • paingenișuri
  • paingenișurile
genitiv-dativ singular
  • paingeniș
  • paingenișului
plural
  • paingenișuri
  • paingenișurilor
vocativ singular
plural
painjeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjeniș
  • painjenișul
  • painjenișu‑
plural
  • painjenișuri
  • painjenișurile
genitiv-dativ singular
  • painjeniș
  • painjenișului
plural
  • painjenișuri
  • painjenișurilor
vocativ singular
plural
păingăniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păingăniș
  • păingănișul
  • păingănișu‑
plural
  • păingănișuri
  • păingănișurile
genitiv-dativ singular
  • păingăniș
  • păingănișului
plural
  • păingănișuri
  • păingănișurilor
vocativ singular
plural
păinjeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjeniș
  • păinjenișul
  • păinjenișu‑
plural
  • păinjenișuri
  • păinjenișurile
genitiv-dativ singular
  • păinjeniș
  • păinjenișului
plural
  • păinjenișuri
  • păinjenișurilor
vocativ singular
plural
paienjeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paienjeniș
  • paienjenișul
plural
  • paienjenișuri
  • paienjenișurile
genitiv-dativ singular
  • paienjeniș
  • paienjenișului
plural
  • paienjenișuri
  • paienjenișurilor
vocativ singular
plural
painjiniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjiniș
  • painjinișul
plural
  • painjinișuri
  • painjinișurile
genitiv-dativ singular
  • painjiniș
  • painjinișului
plural
  • painjinișuri
  • painjinișurilor
vocativ singular
plural
păingeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păingeniș
  • păingenișul
plural
  • păingenișuri
  • păingenișurile
genitiv-dativ singular
  • păingeniș
  • păingenișului
plural
  • păingenișuri
  • păingenișurilor
vocativ singular
plural
pănzeniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănzeniș
  • pănzenișul
plural
  • pănzenișuri
  • pănzenișurile
genitiv-dativ singular
  • pănzeniș
  • pănzenișului
plural
  • pănzenișuri
  • pănzenișurilor
vocativ singular
plural
păinjiniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjiniș
  • păinjinișul
  • păinjinișu‑
plural
  • păinjinișuri
  • păinjinișurile
genitiv-dativ singular
  • păinjiniș
  • păinjinișului
plural
  • păinjinișuri
  • păinjinișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păienjeniș, păienjenișurisubstantiv neutru

  • 1. Pânză țesută de păianjen. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Colbăit, păienjenișul peste scuturi vechi și steme, Ca un giulgi murdar s-anină. COȘBUC, P. II 98. DLRLC
    • format_quote În odaie, prin unghere S-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Simțea în tot trupul dureri care o săgetau și-i era capul prins într-un păienjeniș. PAS, Z. I 127. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Luna albă, noaptea, împînzea cîmpiile cu o lumină strălucită, un painjeniș vioriu de basme. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Părea mult mai tînăr: silueta zveltă, mersul sprinten, ținuta mîndră compensau oboseala feței, păienjenișul care-i încercuia ochii. EFTIMIU, N. 27. DLRLC
etimologie:
  • Păianjen + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.