18 definiții pentru păstra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păstra [At: R. POPESCU, ap. CM. I, 485 / Pzi: ~rez / Cj: 3 (înv) să păstre / E: bg пастря] 1 vt A ține la loc sigur păzind cu grijă, a pune bine. 2 vt A ține în bună stare, a avea grijă de... 3 vt A ține mai departe în posesia sa. 4-5 vtr (Spc) A (se) conserva în bună stare alimentele, ferindu-le de alterare. 6 vt (C. i. legi, norme de conduită) A respecta. 7 vt (C. i. angajamente) A nu călca. 8 vt (Îoc „a pierde”) A izbuti să rămână în posesia unui bun amenințat, a unei atribuții, a unei însușiri etc. 9 vt A face să dureze, a nu lăsa să dispară. 10 vt (Îlv) A ~ tăcere(a) A nu vorbi. 11 vt (Îal) A nu se destăinui. 12 vt (Îlv) A ~ amintirea (sau, înv) suvenirul (cuiva sau a ceva) sau a ~ (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet etc.) A nu uita niciodată pe cineva sau ceva, a-și aminti fără încetare de cineva sau ceva. 13 vt (Îal) A oglindi, a reflecta ceva din trecut. 14 vt (Îe) A(-și) ~ cumpătul (sau calmul ori sângele rece) A rămâne calm, a nu se enerva. 15 vt (Îe) A ~ în viață A lăsa să trăiască. 16 vr A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat Si: a dăinui, a dura, a se menține. 17 vt (C. i. taine) A ține ascuns, a nu divulga. 18 vt (Ccd) A pune deoparte pentru cineva. 19 vt (Ccd) A lăsa pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. 20 vr (Înv; d. oameni) A se reține.

PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesia sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.). 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține ceva în bună stare; a îngriji de ceva. Ține această cămașă și o păstrează bine. ISPIRESCU, U. 75. I-a mai dat încă o furcă de aur, care torcea singură, și i-a zis cu bineșorul: păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. ♦ A respecta, a păzi, a nu călca, a nu viola. Poetul întrebuințează și el cuvintele limbii, păstrîndu-le înțelesurile lor comune. VIANU, S. 8. Trebuie să se supuie formalităților necesare, să îmbrace un anumit costum, să păstreze obiceiurile și prescripțiile. CAMIL PETRESCU, U. N. 89. 2. A menține, a face să dureze. A fost datoria cercetătorilor critici să scoată numele meu de subt o etichetă pe care unii mi-o mai păstrează. SADOVEANU, E. 8. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76. Fie iarnă, fie vară, Eu păstrez a mea verdeață. ALECSANDRI, P. III 23. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul sau sîngele rece = a rămîne calm. Să ne păstrăm în primul rînd calmul, BARANGA, I. 180. A păstra amintirea cuiva = a nu-l uita. A păstra (ceva sau pe cineva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a nu uita niciodată (ceva sau pe cineva). Păstrează-ți în minte... vorbele aceste. MURNU, I. 26. A păstra tăcere = a tăcea. Mezinul păstra și el tăcerea. SADOVEANU, O. I 18. Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placă ție. EMINESCU, O. I 201. ♦ Refl. A rămîne, a se menține. Numai Urga, în această bună voie, se păstra posomorit. SADOVEANU, D. P. 133. 3. (Cu privire la o taină, un secret) A nu divulga, a respecta. Să jurăm... Taina s-o păstrăm. ALECSANDRI, P. P. 188. 4. (Construit mai ales cu dativul persoanei) A rezerva, a pune deoparte (ceva); a lăsa (ceva) pentru altă ocazie, pentru un anumit scop etc. Păstrează-ți lacrimile ce ți-au mai rămas pentru tinerețile ce înfloresc acum. SADOVEANU, N. P. 51. Dar eu numai pentru tine Inimioara mi-o păstrez. ALECSANDRI, T. 316. Orice e mai sfînt în mine... Pentru tine-l voi păstra. id. P. I 173.

A PĂSTRÁ ~éz tranz. 1) A feri de stricăciune; a ține neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face să se păstreze. ◊ A-și ~ calmul (sau sângele rece) a continua să fie calm; a rămâne liniștit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitării (pe cineva sau ceva); a ține minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A ține în ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă (cu destinație specială); a rezerva; a reține. /<bulg. pastrja

A SE PĂSTRÁ mă ~éz intranz. A rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se menține. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja

păstrà v. 1. a ținea în bună stare: a păstra sănătatea; 2. a pune deoparte: a păstra bani; 3. a feri de stricăciune: carnea se păstrează în vase bine astupate. [Bulg. PASTRĬA].

păstréz v. tr. (ngr. pastrevo [mgr, spastrévo], curăț, de unde și bg. pastrĭy, păstrez). Conserv, țin în bună stare: somnu păstrează sănătatea. Rezerv, economisesc: a păstra banĭ albĭ pentru zile negre. V. refl. Mă conserv: poamele se păstrează uscate, bătrînu se păstrase bine. Mă rezerv: eŭ nu mănînc acuma, ci mă păstrez pentru ospăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păstrá (a ~) vb., ind. prez. 3 păstreáză

păstrá vb., ind. prez. 1 sg. păstréz, 3 sg. și pl. păstreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂSTRÁ vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.) 2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. v. conserva. 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?) 5. v. dura. 6. v. reține. 7. v. menaja. 8. v. menține. 9. v. dăinui. 10. v. perpetua. 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. v. opri. 13. v. opri. 14. v. ține.

PĂSTRA vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.) 2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. a conserva. (A ~ strugurii pentru iarnă.) 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?) 5. a dura, a rezista, a ține. (O încălțăminte care se ~ mult.) 6. a reține. (Solul ~ umiditatea.) 7. a se conserva, a se cruța, a se menaja, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) 8. a menține, (înv.) a păzi. (A ~ legătura cu un vechi prieten.) 9. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit se va ~ lumea și pămîntul; vechi obiceiuri care se ~ și azi.) 10. a dăinui, a dura, a se menține, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ pînă astăzi.) 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. a opri, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ niște măsline.) 13. a opri, a reține. (~ restul!) 14. a opri, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)

A (se) păstra ≠ a (se) schimba


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păstrá (păstréz, păstrát), vb.1. A ține, a se îngriji de... – 2. A conserva, a reține. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spăstrescu, spăstrire, megl. păstrés, păstriri. Ngr. παστρεύω „a curăța”, din πάστρα „curățenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curăța” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie să fie admisă o confuzie a lui παστρεύω „a curăța” cu παστώνω „a săra, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 161. Der. păstru, s. n. (conservare; economisire); păstrător, adj. (care păstrează). Bg. pastrja „a păstra”, pastrenije „conservare” par să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a păstra linia de mijloc expr. a fi cumpătat, a fi moderat

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs.

a-și păstra sângele rece expr. a rămâne calm

Intrare: păstra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păstra
  • păstrare
  • păstrat
  • păstratu‑
  • păstrând
  • păstrându‑
singular plural
  • păstrea
  • păstrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păstrez
(să)
  • păstrez
  • păstram
  • păstrai
  • păstrasem
a II-a (tu)
  • păstrezi
(să)
  • păstrezi
  • păstrai
  • păstrași
  • păstraseși
a III-a (el, ea)
  • păstrea
(să)
  • păstreze
  • păstra
  • păstră
  • păstrase
plural I (noi)
  • păstrăm
(să)
  • păstrăm
  • păstram
  • păstrarăm
  • păstraserăm
  • păstrasem
a II-a (voi)
  • păstrați
(să)
  • păstrați
  • păstrați
  • păstrarăți
  • păstraserăți
  • păstraseți
a III-a (ei, ele)
  • păstrea
(să)
  • păstreze
  • păstrau
  • păstra
  • păstraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)