păruială² sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ieli / E: părui² + -eală] 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari¹ (1) Si: păruire² (1), păruit² (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire² (2), păruit² (2). 3 Bătaie cu parul¹ (1) Si: păruire² (3), păruit² (3). 4 (Ccr) Totalitate a parilor¹ (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.

păruială¹ sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu~ / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: părui¹ + -eală] (Fam) 1 (Tăb) Îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire¹ (1), păruit¹ (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr¹ (2-3) Si: păruire¹ (2-3), păruit¹ (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul¹ de pe cergi.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui¹ (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.

păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.

păluială³ sf vz păruială¹

părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.

păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială, pl. păruieli

păruială, -ieli.

PĂRUIALĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) târnuială, târnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

PĂRUIALĂ s. v. bătaie.

păruială s. v. BĂTAIE.

PĂRUIALĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) tîrnuială, tîrnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)