PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui¹ (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.