10 definiții pentru părăsi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. Tranz. 1. A pleca de lîngă cineva, lăsîndu-l singur, a abandona (pe cineva); a se despărți de cineva. Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. ◊ (Rar, construit cu dativul) Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. 2. (Cu privire la o localitate, țară etc.) A pleca de undeva, a se îndepărta de ceva, a nu mai sta într-un loc. Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. ◊ Expr. A părăsi terenul v. teren. 3. (Cu privire la îndeletniciri, la acțiuni) A înceta; a conteni; a întrerupe. Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. ♦ A lăsa la o parte; a neglija, a renunța. [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. 4. (Cu privire la deprinderi) A se dezbăra de..., a se lăsa de..., a se lepăda de... Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc idița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ Refl. Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. în tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 părăseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.

A PĂRĂSÍ ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția.A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti

părăsì v. 1. a lăsa cu totul: a-și părăsi casa, copii, studiile; 2. a se despărți de cineva sau de ceva. [Gr. bizantin PAREÁO (prin mijlocirea aoristului)].

părăsésc v. tr. (ngr. paretó [scris paraitó], aor. apárnisa, părăsesc, de unde și mrom. apîrnistri și sîrb. parasiti). Mă duc de la, daŭ uĭtăriĭ, las în voĭa întîmplăriĭ: a părăsi casa, patria. Mă despart de, neglijez: a-țĭ părăsi studiile, amiciĭ. Plec din, evacuez: dușmaniĭ aŭ părăsit reduta. Fig. A părăsi vĭața, a muri. A părăsi o ideĭe, a renunța la ĭa. V. refl. Vechĭ. Mă las de: nepărăsindu-se de răutățile luĭ (N. Cost. 2, 33 și 34).

părăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăseáscă

PĂRĂSI vb. 1. a abandona, a lăsa, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ orașul în noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul în semn de protest.)

Intrare: părăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăsi
  • părăsire
  • părăsit
  • părăsitu‑
  • părăsind
  • părăsindu‑
singular plural
  • părăsește
  • părăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăsesc
(să)
  • părăsesc
  • părăseam
  • părăsii
  • părăsisem
a II-a (tu)
  • părăsești
(să)
  • părăsești
  • părăseai
  • părăsiși
  • părăsiseși
a III-a (el, ea)
  • părăsește
(să)
  • părăsească
  • părăsea
  • părăsi
  • părăsise
plural I (noi)
  • părăsim
(să)
  • părăsim
  • părăseam
  • părăsirăm
  • părăsiserăm
  • părăsisem
a II-a (voi)
  • părăsiți
(să)
  • părăsiți
  • părăseați
  • părăsirăți
  • părăsiserăți
  • părăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăsesc
(să)
  • părăsească
  • părăseau
  • părăsi
  • părăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)