9 definiții pentru părăginit părăgenit părăgit păringenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂGINÍT, -Ă, părăginiți, -te, adj. În stare de paragină; neîngrijit (1), sălbăticit; (despre clădiri, construcții) ruinat, dărăpănat, degradat. – V. părăgini.

PĂRĂGINÍT, -Ă, părăginiți, -te, adj. În stare de paragină; neîngrijit (1), sălbăticit; (despre clădiri, construcții) ruinat, dărăpănat, degradat. – V. părăgini.

părăginit, ~ă a [At: CR (1833) 2201/16 / V: (reg) ~genit, ~git, păringenit / E: părăgini] 1 (D. construcții) Care a ajuns în stare de paragină1 Si: dărăpănat, ruinat. 2 (D. terenuri) Care a devenit paragină1, fiind lăsat neîngrijit Si: (reg) părăginos.

PĂRĂGINÍT, -Ă, părăginiți, -te, adj. în stare de paragină; în ruină, neîngrijit, sălbăticit. Pămînturile noastre din ostrov, așa înguste și netrebnice cum sînt, rămîn cu totul părăginite. GALAN, Z. R. 123. Privește și-n vale, dincoace, în livada părăginită, casa noastră! îi strigă răzășul cel bătrîn. SADOVEANU, O. VII 62. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării; livada părăginită, fîntîna astupată c-un maldăr de spini. VLAHUȚĂ, O. A. 497.

părăginit a. 1. necultivat: grădină părăginită; 2. lăsat în părăsire: vii părăginite.

părăgenit, ~ă a vz părăginit2

păringenit, ~ă a vz părăginit


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRĂGINÍT adj. 1. neîngrijit, sălbăticit, (reg.) parăginos. (O grădină ~.) 2. v. ruinat.

PĂRĂGINIT adj. 1. neîngrijit, sălbăticit, (reg.) părăginos. (O grădină ~.) 2. dărăpănat, degradat, măcinat, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.)

Intrare: părăginit
părăginit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăginit
  • părăginitul
  • părăginitu‑
  • părăgini
  • părăginita
plural
  • părăginiți
  • părăginiții
  • părăginite
  • părăginitele
genitiv-dativ singular
  • părăginit
  • părăginitului
  • părăginite
  • părăginitei
plural
  • părăginiți
  • părăginiților
  • părăginite
  • părăginitelor
vocativ singular
plural
părăgenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăgenit
  • părăgenitul
  • părăgenitu‑
  • părăgeni
  • părăgenita
plural
  • părăgeniți
  • părăgeniții
  • părăgenite
  • părăgenitele
genitiv-dativ singular
  • părăgenit
  • părăgenitului
  • părăgenite
  • părăgenitei
plural
  • părăgeniți
  • părăgeniților
  • părăgenite
  • părăgenitelor
vocativ singular
plural
părăgit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păringenit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

părăginit părăgenit părăgit păringenit

  • 1. În stare de paragină; neîngrijit; (despre clădiri, construcții) ruinat, dărăpănat, degradat.
    exemple
    • Pămînturile noastre din ostrov, așa înguste și netrebnice cum sînt, rămîn cu totul părăginite. GALAN, Z. R. 123.
      surse: DLRLC
    • Privește și-n vale, dincoace, în livada părăginită, casa noastră! îi strigă răzășul cel bătrîn. SADOVEANU, O. VII 62.
      surse: DLRLC
    • Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării; livada părăginită, fîntîna astupată c-un maldăr de spini. VLAHUȚĂ, O. A. 497.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi părăgini
    surse: DEX '98 DEX '09