11 definiții pentru pârlit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRLÍT2, -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

PÂRLÍT2, -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlit2, ~ă [At: MUSTE, ap. LET. III, 50/4 / Pl: ~iți, ~e / E: pârli] 1 a Care a fost ars ușor la suprafață de flacără sau de un corp de metal incandescent foarte încins. 2-3 a (Înv; d. oameni) Pârjolit2 (2, 7). 4 a (Reg; d. mâncare) Afumat. 5 a (D. animale tăiate pentru hrană) Cu părul sau puful distrus prin ardere. 6 a (D. plante sau părți ale lor) Distrus din cauza soarelui prea puternic, a brumei etc. Si: ofilit, uscat, veștejit. 7 a (Fig; rar) Pustiit. 8-9 smf, a (Fig) (Persoană) care are o condiție materială extrem de modestă, precară. 10-11 smf, a (Fig; pex) (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi Si: neisprăvit. 12-13 smf, a (Fig) (Om) păgubit prin înșelăciune.

PÂRLÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de trai; sărac; nevoiaș; mizer. /v. a (se) pârli

pârlit a. ars de foc, de soare. ║ m. prăpădit, ticălos: pârlitu ăla!

PÎRLÍT 2, -Ă, pîrliți, -te, adj. 1. Ars ușor, la suprafață. V. pîrjolit. Voi, nouă ciute... arse șipîrlite, Unde-ați purces așa de iute? TEODORESCU, P. P. 373. ♦ (Despre haine, stofe etc.) Ars superficial (la călcat sau la dogoarea focului). 2. (Despre oameni) Ars de soare, înnegrit, bronzat. Nu căta că-ți pare sarbăd și pîrlit obrazul meu. HASDEU, R. V. 12. Pleșuv, pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri negri sub cari ea se-nclină. ALECSANDRI, P. III 306. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat. Arză-te focul, răchită, Ce ești neagră și pîrlită. ALECSANDRI, P. P. 312. 4. Fig. (Despre oameni, familiar) Sărac; necăjit, amărît. Un bard pîrlit, dat gîndurilor pradă... Se plimbă-n Cișmigiu, pe sub umbrare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 65. Nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te știai pîrlit. CARAGIALE, O. III 35. ♦ (Substantivat) Neisprăvit, prăpădit, netrebnic. Bă-mi, mă pîrlitule, o țigare! PREDA, Î. 98. Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei și țop și el. DELAVRANCEA, O. II 182. Mă, pîrlitule, ai luat pia- tră-n gură cînd ai intrat înăuntru? CARAGIALE, N. S. 110.

pîrlít, -ă adj. Ars puțin de foc. Cu fața înegrită de soare. Fig. Fam. Răŭ îmbrăcat și cu aspect de haĭmana. Subst. Cine-ĭ acest pîrlit?


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRLÍT adj. 1. v. dogorit. 2. v. bronzat. 3. v. ofilit.

PÂRLIT adj. v. amărât, nenorocit, prăpădit.

PÎRLIT adj. 1. ars, dogorit, (înv. și reg.) prigorit. (Pustiul ~ al Africii.) 2. bronzat, înnegrit, negru, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)

pîrlit adj. v. AMĂRÎT. NENOROCIT. PRĂPĂDIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pârlit, -ă, pârliți, -te adj. (d. oameni) sărac, nevoiaș

Intrare: pârlit (adj.)
pârlit1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlit
  • pârlitul
  • pârlitu‑
  • pârli
  • pârlita
plural
  • pârliți
  • pârliții
  • pârlite
  • pârlitele
genitiv-dativ singular
  • pârlit
  • pârlitului
  • pârlite
  • pârlitei
plural
  • pârliți
  • pârliților
  • pârlite
  • pârlitelor
vocativ singular
  • pârlitule
  • pârlite
  • pârli
  • pârlito
plural
  • pârliților
  • pârlitelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârlit (adj.)

  • 1. Ars ușor, numai la suprafață.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Voi, nouă ciute... arse și pîrlite, Unde-ați purces așa de iute? TEODORESCU, P. P. 373.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bronzat înnegrit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu căta că-ți pare sarbăd și pîrlit obrazul meu. HASDEU, R. V. 12.
      surse: DLRLC
    • Pleșuv, pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri negri sub cari ea se-nclină. ALECSANDRI, P. III 306.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței.
    exemple
    • Arză-te focul, răchită, Ce ești neagră și pîrlită. ALECSANDRI, P. P. 312.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Un bard pîrlit, dat gîndurilor pradă... Se plimbă-n Cișmigiu, pe sub umbrare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 65.
      surse: DLRLC
    • Nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te știai pîrlit. CARAGIALE, O. III 35.
      surse: DLRLC
    • 4.1. (și) substantivat Om nevoiaș.
      surse: DEX '09
      • 4.1.1. prin extensiune Om neisprăvit.
        exemple
        • Dă-mi, mă pîrlitule, o țigare! PREDA, Î. 98.
          surse: DLRLC
        • Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei și țop și el. DELAVRANCEA, O. II 182.
          surse: DLRLC
        • Mă, pîrlitule, ai luat piatră-n gură cînd ai intrat înăuntru? CARAGIALE, N. S. 110.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pârli
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX