6 definiții pentru pârlire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

pârlire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pârli] 1-2 Pârleală (1-2). 3 Afumare a mâncării Si: pârlit1 (3), pârlitură (3). 4 Trecere prin foc a animalelor tăiate, pentru a distmge părul sau puful rămas pe suprafața pielii Si: pârlit1 (4), pârlitură (4). 5 Ofilire a plantelor din cauza soarelui, a brumei Si: pârlit1 (5), pârlitură (5). 6 (Fig) Păgubire a oamenilor prin înșelătorie Si: pârlit1 (6), pârlitură (6). 7 Bronzare. 8 Operație de îndepărtare prin carbonizare a capetelor de fibre proeminente de pe suprafața produselor textile, fire, țesături, tricotaje. 9 (Tăb; îs) ~a marginii Operație de finisare a marginii pieselor croite din piele, în urma trecerii lor prin flacără pentru a se arde fibrele ieșite în afară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRLÍRE s. v. bronzare.

PÎRLIRE s. bronzare, înnegrire, prăjire. (~ cuiva la soare.)

Intrare: pârlire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlire
  • pârlirea
plural
  • pârliri
  • pârlirile
genitiv-dativ singular
  • pârliri
  • pârlirii
plural
  • pârliri
  • pârlirilor
vocativ singular
plural