5 definiții pentru ostoire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostoire sf [At: LM / V: (înv) us~ / E: ostoi2] 1 (Îvp) Atenuare a unor stări sufletești, a unor senzații Si: calmare. 2 (Îvp) Liniștire. 3 (Îvp) Alinare. 4 Încetare. 5 (Ban; Olt) Oprire din fermentație. 6 (Ban; Olt) Coacere. 7 vr (Ban; Olt) Deshidratare.

OSTOÍRE, ostoiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. – V. ostoi.

OSTOÍRE, ostoiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. – V. ostoi.

OSTOÍRE s. f. Acțiunea de a se ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. Bătălia a început fără milă și fără ostoire. POPA, V. 345.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostoíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ostoírii; pl. ostoíri

ostoíre s. f., g.-d. art. ostoírii; pl. ostoíri

Intrare: ostoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostoire
  • ostoirea
plural
  • ostoiri
  • ostoirile
genitiv-dativ singular
  • ostoiri
  • ostoirii
plural
  • ostoiri
  • ostoirilor
vocativ singular
plural

ostoire

etimologie:

  • vezi ostoi
    surse: DEX '98 DEX '09