5 definiții pentru ostoire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ostoire sf [At: LM / V: (înv) us~ / E: ostoi2] 1 (Îvp) Atenuare a unor stări sufletești, a unor senzații Si: calmare. 2 (Îvp) Liniștire. 3 (Îvp) Alinare. 4 Încetare. 5 (Ban; Olt) Oprire din fermentație. 6 (Ban; Olt) Coacere. 7 vr (Ban; Olt) Deshidratare.
OSTOÍRE, ostoiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. – V. ostoi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSTOÍRE, ostoiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. – V. ostoi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OSTOÍRE s. f. Acțiunea de a se ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. Bătălia a început fără milă și fără ostoire. POPA, V. 345.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ostoíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ostoírii; pl. ostoíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ostoíre s. f., g.-d. art. ostoírii; pl. ostoíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||