18 definiții pentru ospăț ospeț (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ospăț sn [At: CORESI, EV. 364 / V: (îvp) us~, (reg) uspeț / Pl: ~pețe și (rar) ~uri / E: ml hospitium] 1 (Îvp) Masă mare, îmbelșugată, organizată cu ocazia unui eveniment festiv, a unei cununii, a unei sărbători etc. 2 (Îvp) Petrecere cu masă mare. 3 (Reg; îs) ~ul feciorilor Petrecere cu mâncare și băutură făcută în trecut de tinerii de la țară la începutul câșlegilor. 4 (Reg; îs) ~ul turcei Petrecere la care flăcăii satului invită fetele din casele unde au colindat. 5 (Reg; îs) Uspățul mortului Pomană. 6 (Reg) Petrecere cu mâncare și băutură care se face în prima săptămână după nuntă. 7 (Îvp) Mâncare. 8 (Îvp) Hrănire din abundență. 9 (Înv; îe) A pune ~ A da de mâncare și de băut S: a ospăta (1). 10 (Reg; îe) A se pune la ~ A se așeza la masă. 11 (Îae) A mânca. 12 (Reg; îe) A merge pe (sau în) ~ A fi invitat la masă. 13 (Trs) Nuntă.

OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ (Înv. și pop.) Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium.

OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium.

OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată de obicei cu ocazia unui eveniment, a unei sărbători, mai ales a unei cununii); petrecere cu masă mare. V. banchet. Mură cînta la ospețele boierești. GALACTION, O. I 70. Să-ți povestească el ce mari ospețe, Ce mîndre nunți, ce luminate fețe Văzură ochii săi odinioară. IOSIF, P. 29. Împăratul făcu un ospăț foarte mare. CREANGĂ, P. 231. ♦ Masă, mîncare. Pe subt șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc. ODOBESCU, S. III 18. Și pe iarbă s-așezau, De ospăț că s-apucau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. – Pl. și: ospățuri (GOLESCU, Î. 97, ȘEZ. II 206). – Variantă: (neobișnuit) ospéț (MACEDONSKI, O. III 96) s. n.

OSPẮȚ ~éțe n. Petrecere cu mulți oaspeți, oferită cu ocazia unui eveniment (fericit); chef. /<lat. hospitium

ospăț n. masă mare: petrece în ospețe. [Lat. HOSPITIUM].

ospắț n., pl. ețe (lat. hŏspĭtium, ospitalitate. V. ospiciŭ). Banchet, prînz orĭ cină bogată și veselă. – Vechĭ și uspăț.

OSPÉȚ s. n. v. ospăț.

OSPÉȚ s. n. v. ospăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ospắț s. n., pl. ospéțe

ospăț s. n., pl. ospéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSPĂȚ s. 1. v. banchet. 2. v. chef.

OSPĂȚ s. v. masă, mâncare.

OSPĂȚ s. 1. banchet, masă, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (Un mare ~ dat în cinstea invitaților.) 2. benchetuială, chef, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (Un ~ de pomină.)

SALĂ DE OSPÉȚE s. v. sală de mese, sală de mâncare, sufragerie.

sală de ospețe s. v. SALĂ DE MESE. SALĂ DE MÎNCARE. SUFRAGERIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ospắț (-péțe), s. n. – Masă, banchet. – Mr. uspeț. Lat. hospitium (Pușcariu 1230; Candrea-Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι, alb. štëpi „casă” (Rosetti, I, 170 crede că numai în rom. s-a păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran, Dacor., XI, 128. Cf. oaspete.Der. ospeție, s. f. (ospitalitate); ospețime, s. f. (adunare de musafiri). Der. neol. ospiciu, s. n., din fr. hospice; ospitalier, adj., din fr. hospitalier; ospitalitate, s. f., din fr. hospitalité.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OSPĂȚ. Subst. Ospăț, ospătare, ospătat (rar), ospeție (rar), regal (înv.), simpozion (ant.), masă, mesișoară (dim.), cinste, chef, chefuleț (dim., fam.), chefușor (fam.), petrecere, sindrofie (fam.), dineu, cocteil, recepție, banchet, benchetuială (fam.), benchet (pop.), tămbălău (fam.), chiolhan (pop. și fam.), zaiafet, zamparalîc (turcism înv.), guleai (înv. și pop.), agapă, festin (livr.). Oaspete, musafir, invitat, comesean, conviv (livr.). Musafirlîc (înv., depr.). Vb. A da un ospăț, a da o masă, a da o recepție, a oferi un dineu, a invita la un cocteil. A se ospăta (înv. și pop.), a petrece, a petrece în ospețe, (în chefuri), a chefui, a face chef, a trage un chef (un chiolhan), a se încinge la chef, a benchetui (fam.). V. alimentație, amuzament, beție, plăcere.

Intrare: ospăț
ospăț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospăț
  • ospățul
  • ospățu‑
plural
  • ospețe
  • ospețele
genitiv-dativ singular
  • ospăț
  • ospățului
plural
  • ospețe
  • ospețelor
vocativ singular
plural
ospăț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospăț
  • ospățul
  • ospățu‑
plural
  • ospățuri
  • ospățurile
genitiv-dativ singular
  • ospăț
  • ospățului
plural
  • ospățuri
  • ospățurilor
vocativ singular
plural
ospeț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospeț
  • ospețul
  • ospețu‑
plural
  • ospețe
  • ospețele
genitiv-dativ singular
  • ospeț
  • ospețului
plural
  • ospețe
  • ospețelor
vocativ singular
plural
ospeț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospeț
  • ospețul
  • ospețu‑
plural
  • ospețuri
  • ospețurile
genitiv-dativ singular
  • ospeț
  • ospețului
plural
  • ospețuri
  • ospețurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ospăț ospeț (2)

  • 1. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: banchet chef ospeție 3 exemple
    exemple
    • Mură cînta la ospețele boierești. GALACTION, O. I 70.
      surse: DLRLC
    • Să-ți povestească el ce mari ospețe, Ce mîndre nunți, ce luminate fețe Văzură ochii săi odinioară. IOSIF, P. 29.
      surse: DLRLC
    • Împăratul făcu un ospăț foarte mare. CREANGĂ, P. 231.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit popular Masă, mâncare îmbelșugată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: masă (mobilă, mâncare) mâncare 2 exemple
      exemple
      • Pe subt șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc. ODOBESCU, S. III 18.
        surse: DLRLC
      • Și pe iarbă s-așezau, De ospăț că s-apucau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.
        surse: DLRLC

etimologie: