13 definiții pentru orografie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OROGRAFIE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie.

OROGRAFIE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie.

orografie sf [At: AMFILOHIE, G. V/11 / V: (înv) h~ / Pl: ~ii / E: fr orographie, ngr ὀρογραφία] 1 Ramură a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea formelor de relief ale uscatului. 2 (Rar) Complex al formelor de relief ale uscatului dintr-o anumită regiune.

OROGRAFIE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului.

OROGRAFIE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].

OROGRAFIE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie)

OROGRAFIE m. Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. /<fr. orographie

*orografíe f. (vgr. óros, munte și grafie). Descrierea (studiu munților): orografia Daciiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. orografia, g.-d. orografii, art. orografiei

orografie (-ro-gra-) s. f., art. orografia, g.-d. orografii, art. orografiei

orografie s. f. (sil. -gra-), art. orografia, g.-d. orografii, art. orografiei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.

Intrare: orografie
  • silabație: o-ro-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orografie
  • orografia
plural
  • orografii
  • orografiile
genitiv-dativ singular
  • orografii
  • orografiei
plural
  • orografii
  • orografiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orografie, orografiisubstantiv feminin

  • 1. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: hipsografie
    • 1.1. Totalitatea munților unei regiuni, unei țări. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.