Definiția cu ID-ul 924743:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust, silă; foarte urît, groaznic, înspăimîntător, îngrozitor. E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100. ◊ (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75.