17 definiții pentru oreșniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus).Et. nec. Cf. bg., sb. orešak.

oreșniță sf [At: SANDU – ALDEA, U. P. 163 / V: (reg) oraș~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg орях] Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile roșii-purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil, care crește prin livezi și fânețe Si: (pop) bobușor, fasolică (Lathyrus tuberosus).

OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus).Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.

OREȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate printr-un cîrcel, cu flori roșii-purpurii și un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). (Atestat în forma orașniță) Orașnița c-a-nflorit Iar trifoiul s-a lățit. ȘEZ. II 76. – Variantă: orașniță s. f.

oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă].

ureșniță1 sf vz oreșniță

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oreșniță s. f., g.-d. art. oreșniței; pl. oreșnițe

oreșniță s. f., g.-d. art. oreșniței; pl. oreșnițe

oreșniță s. f., g.-d. art. oreșniței; pl. oreșnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OREȘNIȚĂ s. v. indrușaim, sângele-voinicului.

OREȘNIȚĂ s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului.

OREȘNIȚĂ s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sîngele-voinicului.

oreșniță s. v. INDRUȘAIM. SÎNGELE-VOINICULUI.

Intrare: oreșniță
oreșniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oreșniță
  • oreșnița
plural
  • oreșnițe
  • oreșnițele
genitiv-dativ singular
  • oreșnițe
  • oreșniței
plural
  • oreșnițe
  • oreșnițelor
vocativ singular
plural
orașniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orașniță
  • orașnița
plural
  • orașnițe
  • orașnițele
genitiv-dativ singular
  • orașnițe
  • orașniței
plural
  • orașnițe
  • orașnițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oreșniță, oreșnițesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Orașnița c-a-nflorit Iar trifoiul s-a lățit. ȘEZ. II 76. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.