oreșniță sf [At: SANDU – ALDEA, U. P. 163 / V: (reg) oraș~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg орях] Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile roșii-purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil, care crește prin livezi și fânețe Si: (pop) bobușor, fasolică (Lathyrus tuberosus).