ORDINAL, ordinale, adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea obiectelor prin numărare. – Din fr. ordinal.

ordinal sn, a [At: DDRF / Pl: ~e / E: fr ordinal] (Îs) Numeral ~ (Numeral) care indică poziția unui obiect sau a unei acțiuni într-o serie, într-o enumerare.

ORDINAL, ordinale, adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea numerică. – Din fr. ordinal.

ORDINAL, -Ă, ordinali, -e, adj. (În expr.) Numeral ordinal = numeral care indică ordinea numerică a unui lucru într-o serie. «Al doilea», «al treilea» sînt numerale ordinale.

ORDINAL, -Ă adj. Care indică ordinea, rangul. ♦ Numeral ordinal = numeral care arată ordinea, locul într-o serie. [Cf. fr. ordinal, lat. ordinalis].

ORDINAL I. adj. numeral ~ = numeral care indică într-o serie locul, ordinea numerică. II. s. n. (mat.) număr care arată pentru un anumit obiect al câtelea este el într-un șir de obiecte. (< fr. ordinal)

ORDINAL ~e adj.: Numeral ~ numeral care indică ordinea, locul unui obiect într-o serie. /<fr. ordinal

ordinal a. privitor la ordinea în care sunt rânduite lucrurile: întâiul, al doilea sunt numerale ordinale.

*ordinál, -ă adj. (lat. ordinalis). Relativ la ordine, la șir, la rînd: întîĭu, al doilea îs numerale ordinale.

NUMĂR (pl. -mere) sn. 1 Unitate; colecțiune de unități sau de părți dintr’o unitate: ~ cu soț, fără soț; 👉 ABSTRACT I. 1, CARDINAL¹2, CONCRET2, DECIMAL I., FRACȚIONAR, ÎNTREG I. 3, ORDINAL, PRIM ¶ 2 ± Teoria numerelor, ramură a matematicilor în care se studiază proprietățile numerelor ¶ 3 Cantitate nedeterminată, mulțime: un mic ~ de cărți; un mare ~ de soldați; în ~, în cantitatea cerută, în cantitate destul de mare: deputații nu mai sînt în ~; în ~ul, printre; fără ~, nenumărat; la ~, socotindu-se cantitatea, numărul: erau vre-o 60 la ~ ¶ 4 F ~ul unu, de prima calitate, neîntrecut, strașnic: făină ~ul unu; e un bețiv ~ul unu; i-a tras vizirului o săpuneală ~ul unu (CAR.) ¶ 5 📖 Se zice de formele pe care le iau cuvintele variabile pentru a exprima unitatea sau pluralitatea ființelor sau obiectelor pe care le numesc: ~ul singular; ~ul plural ¶ 6 Număr scris sau tipărit pe ceva spre a arăta ordinea pe care o ocupă un lucru într’o colecțiune de lucruri de același fel și cu ajutorul căruia se deosebește de celelalte: ~ul unei case; ~ul paginii unei cărți; ~ul unui bilet de loterie ¶ 7 Bilet de loterie: ~ul 17.432 a cîștigat lotul cel mare ¶ 8 📝 Exemplar dintr’o revistă periodică sau dintr’o gazetă ¶ 9 📆 ~ul de aur, un ciclu de 19 ani, întrebuințat în cronologia din apus, și care corespunde întru cîtva cu „crugul lunii” ¶ 10 (BIBL.) Cartea Numerelor, a patra carte a lui Moisi, în care se cuprinde numărătoarea Israeliților după triburi [lat. numĕrus].

!ordinal adj. m. (+ s. n.: numeral ~); f. ordinală (scală ~), pl. ordinale

!ordinal (numeral ~) adj. m.; pl. f. ordinale

ordinal (care indică ordinea) adj. n., pl. ordinale

ordinal (numeral ordinal).

ORDINAL, -Ă adj. (cf. fr. ordinal, lat. ordinalis): în sintagma numeral ordinal (v.).